Povestea electricității

Curentul electric reprezinta deplasarea ordonata a purtatorilor de sarcina electrica.Pentru a ajunge la acesta concluzie, o multime de savanti priceputi au gandit experimente si au testat teorii timp de aproape jumatate de mileniu.

Primul pas in lunga calatorie a descoperirii tainelor curentului electric a fost facut de catre Francis Hauskbee care in 1705 a creat o sfera rotativa din sticla. Prin rotirea sferei cu ajutorul unui maner atasat, tanarul savant a aratat ca in interiorul sferei se formeaza o lumina stranie la contactul cu corpul uman.

(Francis Hauskbee) (aparatul lui Hauksbee)

Odata cu aceasta inventie, folosita mult timp sub numele de "aparatul lui Hauksbee", au aparut si alti savanti interesanti de electricitate care se autointitulau "electricieni". Folosindu-se de noile cunostinte, electricienii sustineau intregi spectacole de "magie".Oamenii au devenit din ce in ce mai interesati de metodele prin care puteau controla aceasta "putere suprnaturala" a electricitatii.

Stephen Gray, un vopsitor de matase din Caterbury, a observant arcurile electrice care sareau din firele de tesatura si a decis sa exploreze mai in amanunt acest experiment. A folosit un sistem format dintr-un cadru de lemn de care a legat doua leagane cu ajutorul unor funii din matase . Tanarul a electrizat ,cu ajutorul inventiei lui Hauksbee, corpul unui baiat care statea suspendat deasupra unui suport pe care se aflau cateva foite de aur, acestea lipindu-se de degetele copilului. In urma acestul experiment, Gray a observat ca electricitatea poate fi transportata dintr-un loc in altul. In functie de acest criteriu, el a impartit obiectele inconjuratoare in doua mari categorii:

o izolatoare (care nu conduc curentul electric): matasea

o conductoare (care conduc curentul electric): corpul uman, acest principiu fiind folosit folosit pana in ziua de astazi.

(Stephen Gray )

Din dorinta de a stoca sarcina electrica, dar si de a detine aceasta putere nemaiintalnita,

fizicianul olandez Pieter van Musschenbroek a introdus intr-un borcan cu apa, asezat deasupra unui izolator, un cablu conductor conectat la un aparat Hauksbee. In ciuda numeroaselor incercari, rezultatul nu era cel asteptat. Insa intr-o zi, minunea s-a intamplat. Dintr-o simpla eroare, Pieter a trecut la un pas de moarte, dar a descoperit secretul stocarii electricitatii - ,,Butelia de Leyda". Renumele acestei mari inventii s-a intins foarte rapid, din 1745 si pana la sfarsitul deceniului, la nivel global, din Japonia, Asia de Est, la Philadelphia, in estul Americii.

(Pieter van Musschenbroek) (Butelia de Leyda)

In 1752, Benjamin Franklin, un sustinator fervent al emanciparii americane realizeaza celebrul sau experiment (care a condus la inventarea paratrasnetului) prin care a demonstrat ca trasnetul nu reprezinta altceva decat o descarcare electrica atmosferica. Una dintre cele mai cunoscute imagini stiintifice ale secolului XVIII il infatiseaza pe Benjamin Franklin, omul de stiinta erou, pilotand un zmeu pe furtuna, dovedind ca fulgerul este electric. Desi a sugerat acest experiment, Franklin sigur nu l-a executat. Cel mai semnificativ experiment al lui a fost probabil altul, propus, dar neexecutat de el. In satul Marly la Ville, la nord de Paris in luna mai a anului 1752, George-Louis Leclerc, cunoscut in Franta drept contele de Buffon si prietenul sau Thomas-Francois Dalibard, au inaltat un catarg metalic de 12 m, rezemat pe 3 stinghii de lemn, chiar langa casa lui Dalibard. Capatul de jos al catargului se afla intr-o sticla de vin goala. Ideea mareata a lui Franklin era ca fulgerul sa fie captat de catarg, sa treaca prin tija metalica si sa ramana in sticla de la baza, care actiona ca o butelie de Leyda, ca pe urma sa poata confirma in ce consta de fapt fulgerul. Adeptii sai francezi nu aveau decat sa astepte o furtuna. Pe 23 mai, cerurile s-au deschis, iar catargul a fost lovit cu putere de un fulger provocand o bubuitura. Un asistent a fugit langa sticla, o scanteie a tasnit intre metal si degetul sau, cu un trosnet puternic si miros de pucioasa, arzandu-i mana. Scanteia a dezvaluit ce este un fulger cu adevarat: era la fel ca electricitatea obtinuta de om. Experimentul propus de Franklin a demonstrat ca furtunile cu fulgere produc sau sunt produse de electricitate si ca electricitatea e controlabila, ca e o forta a naturii care asteapta sa fie utilizata. Noi intrebari aparusera in mintea lui Franklin: De ce scotea butelia de Leyda scantei mari atunci cand era tinuta in mana?, De ce nu se scurgea intreaga cantitate de electricitate?, dar acesta si-a raspus singur la aceste intrebari, observand un lucru pe care nimeni nu-l mai observase.