Consideratii generale 3 Reforma agrara de la 1864 4 Economia dupa primul razboi mondial (1918 - 1923) 5 Dezvoltarea capitalismului in agricultura 6 Evolutia relatiilor de munca in agricultura 7 Concluzii 9 Bibliografie 10
CONSIDERATII GENERALE Aparitia statului a fost precedata de o lunga perioada de dezvoltarea lenta a fortelor de productie in cadrul comunei primitive de organizare a unei oranduiri sociale, de evolutia formelor de conducere sociala, de structurare a acestora, pentru ca nu este de conceput existenta unei colectivitati fara o forma anume de organizare si de conducere.Statul este un fenomen social complex, este principala institutie politica a societatii. Acceptiunile termenului ,,stat" sunt foarte diversificate in functie de autori si de perioada politica la care ne raportam. Astfel statul este: -puterea centrala raportata la colectivitatile locale - cel care desemneaza o societate civila organizata spre exemplu: statul roman. Politica economica reprezinta ansamblul deciziilor raportate de catre autoritatile publice, in vederea orientarii activitatii economice intr-un sens considerat rezonabil pe teritoriul national.Referitor la conceptul de politica economica, acesta se defineste prin raportarea la obiectul actiunii de politica economica. Agricultura1 este stiinta, arta sau practica care se ocupa cu procesul producerii de hrana vegetala si animala. In termenul generic de agricultura se regasesc stiinte si ocupatii diverse asa cum sunt: - acvacultura, care se ocupa cu cresterea plantelor si a animalelor care traiesc in apa, in special in mari si oceane; agrofitotehnia, care se ocupa de cultura plantelor de camp, a plantelor furajere si a plantelor tehnice; - apicultura, domeniu care se ocupa cu cresterea albinelor pentru obtinerea de miere si ceara, avand si importantul rol de polenizare a plantelor aflate in zona de crestere a albinelor; - avicultura, domeniu al agriculturii care se ocupa cu cresterea pasarilor; - horticultura, care se ocupa cu selectionarea si cresterea legumelor, pomilor fructiferi, viei, arbustilor fructiferi si decorativi, florilor, plantelor ornamentale, plantelor tropicale si a plantelor de sera; - moluscocultura, care se ocupa de cresterea molustelor, atat terestre, asa cum sunt melcii comestibili, dar si a molustelor acvatice, asa cum ar fi scoicile; -piscicultura, care se ocupa de cresterea pestilor in diferite conditii, dar si in sistem industrial; -sericicultura, care se ocupa de cresterea viermilor de matase; -silvicultura, care se ocupa cu studiul, cresterea, exploatarea si protejarea arborilor ce formeaza padurile, controlul si protectia faunei si florei din paduri; --zootehnia, domeniu care se ocupa de cresterea animalelor domestice, mai exact a mamiferelor de uscat domesticite, in scopul obtinerii de lapte, carne, lana si piei sau blanuri. Ramura de baza a economiei agrare in Transilvania a constituit-o cultura cerealelor. Semanaturile erau imprastiate pe loturi peste tot hotarul deoarece existau un numar mic de parcele.In regiunile unde mai dainuiau obstea sateasca, parcelele erau repartizate anual prin tragere la sorti. Treptat se va trece insa la proprietatea particulara asa ca la sfarsitul secolului al VIII-lea sistemul obstei va fi limitat mai mult la comunitatea padurilor si pasunilor. In agricultura Transilvaniei hotarul se impartea in doua: o parte fiind cultivata cu cereale, iar cealalta rezervata pasunatului vitelor mari , al porcilor si al oilor. 1 In cultura pamantului se intrebuintau unelte mostenite din vremuri anterioare. Plugul cu brazdarul si fierul lat din metal; era foarte greu asa ca pentru folosirea lui era nevoie sa fie ''injugati'' patru sau sase boi.La recoltarea paioaselor se folosea in general secera. In secolul VIII-lea se extinde tot mai mult cultura porumbului planta cunoscuta inca din veacul precedent; la inceput acesta a fost cultivat numai pe langa casa, dupa care tot mai mult la camp. Pasajul agricol romanesc nu s-a modificat radical in perioada evului mediu, culturile au ramas aceleasi; din punct de vedere tehnic progresele au fost bune.Cresterea animalelor in economia Tarilor Romane a jucat un rol important; importanta acesteia este dovedita de documentele epocii. In agricultura s-a produs o crestere a suprafetei cultivate cu cereale de aceea in unele judete suprafetele de grau au ajuns sa fie mai mari decat cele cultivate cu porumb.Cresterea animalelor a continuat sa fie o importanta ramura a agriculturii insa culturile de cereale au devenit tot mai importante. In secolul al VIII-lea are loc in Tara Romaneasca si Moldova o crestere a productiei agricole, desi monopolul turcesc asupra granelor care mentine preturile scazute franeaza aceasta dezvoltare.Totusi faptul ca boierii si manastirile produceau grane pe mosiile lor fara nici o cheltuiala, numai prin munca gratuita a taranilor face ca exportul granelor in Imperiul Otoman sa reprezinte un castig pentru stapanii de mosii, de aceea livrarile sunt in crestere. Cresterea productiei de cereale era stimulata nu numai de posibilitatile de vanzare pe piata externa ci si de largirea pietei interne. In ceea ce priveste culturile din Tara Romaneasca si Moldova actele din prima jumatate a secolului al VIII-lea mentioneaza in chip constant cele trei cereale:graul, orezul si meiul. In secolul al VIII-lea se dezvolta tot mai mult cultura porumbului; prin proportiile pe care le capata si prin schimbarile pe care le aduce in alimntatie, putem spune ca extinderea culturii porumbului este un fenomen deosebit de insemnat in istoria agriculturii.Faptul ca porumbul a fost cultivat la inceput de tarani se vede in spusele unui cronicar moldovean "Saracimea cata era in tara se-nvatase de-si facea agoare cu sapa, prin paduri si prin silisti, pe sub paduri, de asemenea papusoi si cu acea hrana se tinea"2 Dezvoltarea productiei de marfuri in agricultura era impiedicata de dreptul de proprietate feudala, de raritatea fortei de munca libere, de depasirea pietelor externe;dezvlotarea tehnico-agricola poate fi observata si in randul taranimii. In general semnele dezvoltarii agricole sunt mai frecvente in regiunile locuite de taranii liberi. REFORMA AGRARA DE LA 1864- CARACTERUL SI INSEMNATATEA EI Revolutia din 1848 precum si framantarile taranesti care au devenit tot mai puternice, indeosebi dupa unirea celor doua tari romane au demonstrat limpede ca feudalismul se zbate in criza sa generala din care nu avea nici o posibilitate de iesire. Relatiile de productie feudala constituie principala piedica in calea dezvoltarii capitaliste a tarii. Inlaturarea acestei piedici cerea rezolvarea urgenta a problemei agrare, in jurul careia gravitau interesele tuturor claselor sociale.Direct interesata de rezolvarea acestei probleme era taranimea care ducea o permanenta lupta impotriva exploatarii feudale. Taranimea revendica pamantul in intregime si, in consecinta, desfintarea boierimii de clasa, lucru care nu se putea rezolva. Alaturi de boierime si pe aceeasi pozitie cu ea era burghezia comerciala, interesata in comertul de cereale.Pana in 1864, claca, numita in aceasta perioada si boieresc, a reprezentat principala problema sociala disputata intre tarani si boieri.La desfintarea clacii si la impropietarirea cu loturi avute in folosinta, taranii se considerau indreptatiti. Pentru loturile date in folosinta si asupra carora acestia nu aveau nici un drept juridic de proprietate, boierii considerau claca o chirie platita de tarani.Disputele asupra modalitatilor de reformare a agriculturii au fost deosebit de acute, in special in Tara Romaneasca, in cursul Revolutiei de la 1848, cu privire la articolul 13 al Proclamatiei de la Islaz, cand pozitiile reprezentantilor boierilor si ai taranilor s-au infruntat in cadrul Comisiei Proprietatii, convocata de Guvernul Provizoriu, in cadrul careia insa nu s-a ajuns la o solutie acceptata unanim. Prin Legea din 1864 se proclama desfintarea clacii, a dijmei si a tuturor celorlalte obligatii feudale datorate de tarani boierilor.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
