Originea Omului

Initial, aparitia omului nu putea fi conceputa decat ca un rezultat al interventiei unor eroi sau zei, ei insisi creati de om dupa chipul si asemanarea sa. Omul a intuit totusi, sub forme prestiintifice, posibile aproprieri intre el si animale. Asemenea asocieri punctuale au fost facute mai intai la nivelul dimensiunii spatiale. Lumea imaginara si-a extins, prima, limitele, in cadrul ei aparand fiinte antropozoomorfe, cum ar fi, de pilda, centaurii, satirii sau sirenele in mitologia greaca. Pe de alta parte, spatiile de dincolo de limitele geografice cunoscute erau populate, tot imaginar, cu fiinte monstruoase, asociind adesea caractere animale si umane.

Marile descoperiri geografice aveau sa arate insa ca noile spatii terestre erau populate cu oameni care se deosebeau de exploratori prin caractere fizice si extraculturale, dar care erau alcatuiti conform aceluiasi tipar morfoanatomic, fiziologic si, in ceea ce priveste comportamentele fundamentale, chiar etologic. In plus, ei se puteau acupla cu colonizatorii europeni, rezultand metisi si fertili. Ideea unei specii umane unice se profila la orizontul cunoasterii.

In 1735, Carl Linne fixeaza pozitia zoologica a omului in sistemul naturii. Omul devine Homo sapiens, ocupand ultima pozitie in ordinul primatelor. Aceasta situare taxonomica a omului nu implica inca emergenta sa cronologica din randul primatelor (Linne fiind adeptul conceptiei fixiste a speciilor), ci se baza doar pe datele anatomiei comparate. Introducerea dimensiunii temporale in abordarea originii omului se dovedea a fi mult mai dificila.

Sageata timpului

Totusi, ideea unei continuitati sincronice a speciilor, in care omul sa fie situat in proximitatea maimutelor mari, incepuse sa se impuna treptat. Sosise momentul ca acest model sincronic sa fie completat cu unul diacronic, prin asocierea timpului geologic. Altfel spus, sosise momentul punerii in discutie a problemei originii omului. Acest moment avea sa-i apartina lui Charles Darwin.

Initial, Darwin avea sa faca o prima spinoasa si cutezatoare tentativa: aceea de a formula o teorie despre originea speciilor lumii vii. La 14 noiembrie 1859 aparea la Londra lucrarea sa Originea speciilor prin selectie naturala in care Darwin, bazandu-se pe un material faptic impresionant si imbinand gandirea inductiva cu cea deductiva, incerca sa demonstreze, sistematic si ar-gumentat, ca toate fiintele vii s-au format si dezvoltat in cursul erelor geologice prin diversificare si complexificare progresiva, ca rezultat al unor legi naturale.

In prima editie a Originii speciilor nu se face nici o referinta la descendenta omului. Abia in editiile