Organizarea Internă a Lagărelor Naziste

Heinrich Himmler împreună cu cele două instrumente ale politicii interne, subordonate lui: poliția cu toate ramificațiile ei și SS-ul, a stăpânit și condus întregul sistem al lagărelor de concentrare naziste. În acest sens Gestapo-ul se ocupa de aprovizionarea cu deținuți a lagărelor, în timp ce SS-ul avea în sarcină supravegherea, controlarea și exploatarea lor intensivă. Organizarea și conducerea tuturor lagărelor din Germania se realiza de la Berlin, sub autoritatea Oficiului central economico-administrativ al SS-ului, aflat sub conducerea lui Oswald Pohl.

Sistemul de funcționare al lagărelor s-a bazat pe ierarhizarea clară a funcțiilor membrilor SS și pe delimitarea atribuțiilor și îndatoririlor acestora. Astfel lagărele erau organizate în divizii și secții, fiecare dintre acestea îndeplinindu-și propriile sarcini într-un mod cât mai riguros.

Prima Divizie era reprezentată de Comandament. Acesta era condus de comandantul lagărului și de adjunctul său. Comandantul, un ofițer SS având în general gradul corespunzător celui de locotenent-colonel sau de maior, coordona activitatea de conducere în toate diviziile și organizațiile interne. Era răspunzător de toate documentele secrete cu privire la administrarea lagărului, care erau semnate de mâna sa, aflându-se în subordinea inspectorului de lagăre de concentrare. Comandantul asigura conducerea superioară a lagărului în conformitate cu ordinele și directivele direcției centrale a lagărelor de concentrare. Comandamentul era alcătuit din unități de conducere , având rolul de organizare al personalului lagărului. Această divizie avea în subordine mai multe secții și unități organizatorice:

Serviciul de securitate era responsabil cu păstrarea ordinii în lagăr, păzirea bunurilor, a cabinelor și atelierelor de lucru. Paza deținuților era la început asigurată de polițiști bavarezi, cărora li se alăturau polițiști SS-iști auxiliari. Începând cu anul 1934 s-au constituit unități speciale pentru pază, ai cărui membri erau recrutați din rândul tinerilor SS-iști care nu făcuse încă armata și dintre cei care își îndeplinise stagiul militar. O dată cu creșterea numărului de deținuți internați în lagărele de concentrare, paza a fost cedată formațiunilor SS înarmate, instruite militărește și subordonate lui Himmler, denumite formaţiunile „Cap de mort”.

Serviciul comunicaţiilor răspundea de buna comunicare dintre lagăr şi autorităţi, realizată prin diferite mijloace: radio, telefon, telegraf, scrisori din hărtie. Această secție se ocupa și de cenzura scrisorilor trimise din lagăr și de răspunsul acestora, dar și de problemele ideologice, cum ar fi difuzarea principiilor național-socialiste.

Serviciul de transport asigura nevoile din lagăr în domeniul transporturilor, atât în favoarea personalului SS, cât și în favoarea deținuților.

Serviciul de arsenal se ocupa cu depozitarea în bune condiții a armelor necesare personalului lagărului, cu întreținerea și reparațiile necesare acestora.

Cantinele erau separat organizate: o cantină exclusiv pentru personalul SS și alta pentru deținuți. La început deținuții primeau masa pe baza unor tichete, emise în funcție de contul în numerar deținut, însă cu timpul ei nu au mai avut acces la astfel de conturi, primid cu toții aceiași masă în fiecare zi.

A doua divizie era reprezentată de Secția Politică. Extrem de importantă, ea se ocupa de tot ceea ce privea soarta deținuților. Trebuia să descopere activitățile clandestine, formarea nucleelor de rezistență, adunările cu caracter politic, încercările și planurile de evadare sau contactul cu exteriorul. Pentru acest lucru se recrutau iscoade din rîndurile deținuților, care în urma informațiilor predate, erau recompensate prin acordarea unor avantaje. Interogatoriile desfășurate în incinta secției trezeau sentimente infiorătoare deținuților, deoarece acestea se încheiau adesea cu lichidarea celui intervievat. Tot ea răspundea de internarea deținuților și de eliberarea lor, cât și de circulația documentelor de la și către Gestapo. Pentru fiecare deținut exista un dosar în care erau menționate: bibliografia, motivul arestării, categoria, măsurile disciplinare, etc. Secția politică avea mai multe subsecții care se ocupau fiecare de câte un aspect al vieții deținuților. Fiecare dintre aceste subsecții era condusă de un gradat SS, în subordinea cărora se aflau secretari și interpreți aleși din rândurile deținuților. Secția politică era de fapt o secție a Gestapoului, care trebuia să supravegheze nu numai comportamentul deținuților, ci și pe cel al personalului SS.