Organizarea Comertului cu Cereale in Imperiul Roman

Extras din referat Cum descarc?

Roma era un oras extraordinar de mare la inceputul formarii Imperiului Roman, de aceea importa masiv cereale pentru a-si hrani populatia. Se spune ca negustorii romani organizau, de fapt, aceste importuri si ca foloseau o variatate de mecanisme pentru a face fata schimbului la mare distanta. Se foloseau de anumite institutii din Roma si de asemenea de institutii comerciale specializate. Aceasta combinatie de institutii sociale si economice le-a permis negustorilor romani sa opereze pe o scala larga, precum orice alt grup pre-industrial de negustori. 
I
Schimbul la mare distanta a fost timp de multe secole urmarit de problema transmiterii informatiilor. Peste tot era prezenta nesiguranta atunci cand corabiile plecau, iar oamenii asteptau vesti pe tot parcursul acestei plecari. Era nevoie si de incheierea tranzactiilor comerciale, tinand cont de circumstantele in care informatiile circulau atat de lent, iar un intermediar era foarte greu de controlat. 
Istoricii cunosc faptul ca Roma era cel mai mare oras dupa Londra, pana in timpul Revolutiei Industriale. De aceea, numarul mare de romani necesita tranzactionarea unor cantitati mari de cereale, in special de grau. Acest simplu fapt, devine surprinzator atunci cand unii considera ca era foarte usor si convenabil pentru Roma sa cumpere aceste cereale. Transportate de departe, cerealele trec din mana in mana de mai multe ori pana sa ajunga in Roma. Schimbul era organizat de stat si de negustorii privati, cu dezavantajul ca totul era foarte costisitor datorita lipsei unor mijloace de transport si de comunicare moderne. La acel timp, negustorii aveau de asteptat saptamani pana sa afle daca corabiile lor s-au scufundat sau daca recolta a fost distrusa intr-o anumita locatie. Conducerea Imperiului Roman a indepartat in anul 67 d.Hr piratii de pe Marea Mediterana, prin aceasta reducand o mare parte din riscurile pe care le intampinau negustorii.
Pe langa aceste probleme datorate informatiilor incomplete, negustorii din Roma au fost nevoiti sa se bazeze pe agentii corupti potentiali - pe care nu ii puteau monitoriza - care operau la distante foarte indepartate, timp de cateva luni. In acest articol se incununeaza succesul romanilor pe piata granelor, cu aparente bariere in calea acestui succes, afirmand ca negustorii de cereale au apelat la o serie de institutii pentru a-si diminua problema transmiterii informatiilor. 
Aceasta problema a informatiilor nu exista doar in Imperiul Roman. De fapt, a nelinistit negustorii din intreaga lume. In sec. al XI-lea marea problema o reprezentau agentii corupti, distantele mari care trebuiau parcurse si mai ales comunicarea defectuoasa. De fapt, astfel de probleme se intalnesc si in zilele noastre, ele fiind prezente pe toate tipurile de piete. Pentru a reduce costurile de tranzactii ale acestor probleme de transmitere a informatiilor, negustorii au jucat rol de institutii pentru a coordona, raspandi si transmite informatiile mai departe. Pana acum nimeni nu a intrebat cum s-a folosit un astfel de tip de strategie institutionala in antichitate, in ciuda cresterii profiturilor in Roma Antica.
Noi presupunem ca negustorii au folosit un sistem de institutii de legi, sociale si culturale pentru a avea acces la astfel de informatii indisponibile, in acest mod diminuand efectele potentiale ale problemelor transmiterii informatiilor. Ei au folosit un mix de sisteme institutionale special create pentru a-si furniza ajutor; ei au exploatat informatiile obtinute in institutiile sociale si culturale din Roma. Comerciantii au pus la dispozitie informatii despre piata de desfacere atat in institutii publice, precum ministerul, cat si in cele private, precum organizatiile negustoresti, pentru o mai buna comunicare. In cele din urma, un sistem informal sau chiar formal de finatare i-au ajutat sa-si reduca riscurile neprevazute din comert. Institutiile romane si-au redus costurile de tranzactie pana la nivelul la care piata cerealiera, bazata pe comert la mare distanta, a devenit viabila. Asemanarile dintre institutiile romane si cele create de comerciantii aparuti mai tarziu sunt considerabile si multe dintre structurile sociale ale romanilor erau analoage cu cele create mai tarziu. Aceasta retea institutionala a romanilor a fost mai elaborata si mai eficace decat orice alt sistem aparut in urmatorii 1600 de ani. 
Restul acestui articol este structurat dupa cum urmeaza: sectiunea a II-a furnizeaza un fundal istoric, cea de-a III-a propune spre discutie teoria imperfecta si asimetrica a informatiei, in sectiunea a IV-a se exploreaza calitatea dovezilor obtinute si arata cum este sustinut argumentul ca negustorii romani s-au folosit de institutii pentru a-si aplana problema transmiterii informatiilor. Iar sectiunea a V-a cuprinde intr-un rezumat concluziile desprinse.
II
Imperiul Roman a fost mult mai urban decat multe alte societati agrare. Existau cel putin 6 orase care aveau o populatie ce depasea 100.000 de locuitori, dintre acestea Roma fiind de departe cel mai mare oras. Agricultura romana s-a dovedit a fi chiar eficienta pentru a a furniza hrana tuturor locuitorilor. Pentru a hrani metropola romana era necesar sa se importe extensiv mancare pentru ca agricultura locala sa prospere. Este vorba despre organizatia comertului.
Nu se stie populatia exacta din perioada lui Augustus, primul imparat roman, insa exista o varietate de estimari. Hrana localnicilor era bazata in principal pe grau, ulei de masline si vin, suplimentate de legume uscate si alte produse locale. Cantitatea consumata din aceste produse nu este cunoscuta, dar istoricii antici au presupus ca media de consum a nivelului de hrana este apro-piata de cea a tarilor in dezvoltare de astazi. S-a estimat ca fiecare persoana consuma in medie 300 de kg de grau, dintr-un total de consum al Romei de aproximativ 300 de mil. de kg pe an.
Aceasta cantitatea mare de grau nu a fost crescuta in Roma sau pe toata intinderea Italiei. Era importata din jurul Marii Mediterane. Marimea medie a corabiilor romane era estimata la 70.000 de kg, desi informatiile existente sugereaza ca cele mai mari vase erau folosite pentru rutele de scala larga, precum importul de hrana in Roma. Aceasta combinatie de estimari imprecise nu face decat sa aprecieze ca erau nevoie de 2-3 mii de calatorii pe Mediterana pentru a hrani populatia romana.
Guvernul imperial si cel republican al Romei erau foarte mult implicate in importul de cereale. S-au ocupat de distributia de cereale, annona, pentru o parte din locuitorii Romei. Guvernul dadea in medie 400 de kg de grau pe an fiecarui barbat, cap de gospodarie. Numarul gospodariilor care primeau aceste cantitati generoase nu este bine definit, dar se estimeaza intre 200.000 si 250.000 in timpul domniei lui Augustus. Volumul graului importat de Roma nu a fost niciodata cunoscut, ceea ce inseamna ca este ori revandut ori consumat de proprietarii de pamanturi, dar nu este comandat sau subventionat de guvern.


Fisiere in arhiva (1):

  • Organizarea Comertului cu Cereale in Imperiul Roman.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prețul este fără TVA.

Hopa sus!