Exista numai o singura sursa principala de informatii pentru doctrina paulicienilor: Istoria folositoare, contrazicerea si rasturnarea gaunoasei si desartei erezii a maniheenilor numiti si paulicieni, compusa in 870-871 (cf. Paul Lemerle, LHistoire des Pauliciens, p. 29) de un scriitor bizantin altminteri necunoscut, Petru din Sicilia.
O editie recenta, cu traducere franceza, a fost realizata de grupul de cercetatori condus de Lemerle (Sources grecques, pp.
3-78). Istoria lui Petru din Sicilia se completeaza cu trei Predici, care isi propun sa respinga cele trei teze principale ale paulicienilor, si anume: dualismul, docetismul si negarea transsubstantierii. Predicile nu adauga ceva hotaritor la informatiile deja oferite de Istorie. Singura lor editie accesibila ramine tot cea a lui Migne (v. Referinte). Petru din Sicilia a facut el insusi, la 87l-872, un compendiu al Istoriei, pe care majoritatea manuscriselor il trece sub numele lui Petru Egumenul (Sources grecques, pp.
80-97). Evident, Petru din Sicilia era calugar si superiorul unei minastiri, adica egumen (Lemerle, Histoire, p. 31). Tot pe la 87l-872 (ib., 47), Fotius, patriarhul din Constantinopole, a scris o Povestire pe scurt a recentei reaparitii a maniheenilor (Sources grecques, pp.
99-l83), bazata exclusiv pe Istoria si pe compendiul lui Petru Egumenul din Sicilia.
Alte informatii sint continute in cele patru Formule de abjurare redactate in intentia paulicienilor (numiti mai adesea maniheeni: Sources grecques, pp.
185-207). 2. Doctrina pauliciana Un singur lucra ne desparte de Romani, i-ar fi marturisit paulicienii lui Petru din Sicilia: Noi spunem ca exista un Dumnezeu care este tatal ceresc si care nu are putere in lumea asta, ci in cea de apoi, si inca un alt Dumnezeu, creatorul lumii, care are putere asupra lumii de-acum; in timp ce Romanii - continua ei - recunosc existenta unuia si aceluiasi Dumnezeu, care este totodata tatal ceresc si creatorul intregului univers. Paulicienii, mai spune Petru, se numesc pe ei insisi crestini, iar pe noi ne numesc Romani {Compendiu, 9 p. 85; cf. Istoria, 36-7, pp.
19-20). Dupa ce defineste in aceiasi termeni incompleti dualismul pauli-cienilor, Istoria precizeaza inca cinci puncte fundamentale ale doc trinei lor: ei nu recunosc virginitatea Mariei care, dupa ce l-a nascut pe Isus Cristos, al carui trup este totusi ceresc, i-a mai daruit si alti fii lui Iosif; nu recunosc misterul transsubstantierii; res ping simbolul crucii; resping in totalitate VT, facindu-i pe profeti mincinosi si hoti (planous kai listas) si poseda un canon neo-testamentar a carui compozitie o vom analiza in cele ce urmeaza; ii resping pe preotii Bisericii (Istoria, 39-45, pp.
20-2). Compendiul nu adauga nimic important la aceste acuzatii, in vreme ce prima Formula de abjurare (I 4, p. 191) informeaza ca, dupa paulicieni, Domnul s-a folosit de pintecele maicii lui Cristos ca de o punga -balantion. Privitor la nasterea virginala a lui ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
