Nicolae Titulescu

Cel mai important diplomat roman al secolului al XX-lea, una dintre marile personalitati ale diplomatiei europene in perioada dintre cele doua razboaie mondiale s-a nascut pe 4 martie, la Craiova. Tatal sau, Ion Titulescu, era jurist si ocupase functii importante la nivel local: prefect al judetului Dolj si presedinte al Curtii de Apel Craiova. Mama sa, Maria, era nepoata marelui pictor Theodor Aman.

In anul 1900, T. isi incheia studiile medii la Colegiul ,''Carol I'' din Craiova cu premiul de onoare la examenul de bacalaureat, fiind considerat cel mai stralucit elev al scolii. In anii urmatori a studiat la Facultatea de Drept din Paris, obtinand licenta in drept cu maximum de puncte. Dupa absolvirea facultatii, si-a inceput cariera didactica la catedra de drept civil a Facultatii de Drept de la Iasi, iar in 1905 a sustinut o stralucita teza de doctorat la Paris, devenind apoi, la 24 de ani, profesor de drept civil la Facultatea de Drept din Bucuresti si membru al baroului avocatilor din Bucuresti.

Incepand din 1908, T. a debutat in viata politica, in calitate de membru al Partidului Conservator Democrat al carui lider era marele orator si om politic Take Ionescu. Ales deputat in Parlamentul Romaniei in 1912, T. s-a afirmat prin competenta, gandire politica realista, dinamism si un talent oratoric deosebit. Dupa audierea discursului sau din Camera Deputatilor, Pozitia Romaniei fata de evenimentele din Balcani (20 decembrie 1913), Take Ionescu scria in ziarul ,''La Roumanie'': ''Un mare, un extraordinar talent s-a ridicat la tribuna romaneasca si acest talent este al nostru. Nu numai ca T. a facut ieri inceputul cel mai stralucitor in istoria elocintei parlamentare a Romaniei, dar acest inceput l-a clasat deopotriva ganditor si orator.''

De-a lungul carierei sale diplomatice, T. si-a desfasurat talentul oratoric in prelegeri si discursuri tinute in patru limbi europene, pe care le vorbea fluent: franceza, engleza, germana, italiana, fiind apreciat ca cel mai mare orator european al perioadei interbelice. In 1917 a devenit, pentru prima data, membru al guvernului Romaniei, ca ministru de Finante in guvernul condus de liderul liberal Ion I. C. Bratianu. In anii grei ai Primului Razboi Mondial, T. s-a implicat in lupta pentru pregatirea Marii Uniri si pentru inlaturarea consecintelor ocuparii zonei de sud a Romaniei de catre trupele Puterilor Centrale. In anul urmator, a infiintat la Paris, alaturi de oameni politici din Regat, dar si din Transilvania, Consiliul National al Unitatii Romane, recunoscut ca reprezentant al statului roman de catre marile puteri membre ale Antantei (Franta, S.U.A., Anglia, Italia).

Dupa incheierea Primului Razboi Mondial, reorganizarea Europei postbelice a fost stabilita in cadrul Conferintei de pace de la Paris (1919-1920), la care T. a participat in calitate de prim-delegat al Romaniei, semnand, alaturi de Ion Cantacuzino, Tratatul de pace dintre statele aliate si asociate Antantei si Ungaria. Acest tratat consfintea unirea Transilvaniei, Crisanei, Maramuresului si Banatului cu Romania (1920). In acelasi an a primit din nou portofoliul ministerului de Finante, in guvernul condus de generalul Alexandru Averescu, in aceasta calitate revenindu-i initiativa reformei fiscale aplicate de statul roman in 1921.

Cariera diplomatica propriu-zisa a lui Titulescu a inceput la 16 decembrie 1921 cand a fost numit ambasador al Romaniei la Londra, post pe care l-a detinut pana in 1927. Dupa trei ani, in 1924, a devenit delegat permanent al Romaniei la Societatea Natiunilor, organizatia internationala creata dupa Primul Razboi

1. Nicolae Titulescu, Promotor al politicii de pace si colaborare in Balcani - Editura Politica , Bucuresti 1986

2. INTERNET