Cucerirea romana a avut consecinte mult mai profunde decat acelea ale imperiilor anterioare care i-au succedat Romei.
Latinitatea, cea mai semnificativa mostenire romana prin multiplele sale consecinte, a contribuit, intr-o maniera decisiva, la formarea si afirmarea civilizatiei europene. Mostenirea latina este bogata si de ea profita mai tarziu intreaga Europa.
Limba latina s-a impus nu numai ca mijloc de comunicare, dar si ca limba de cultura pentru spatiul european, mai ales pentru perioada medievala. Influenta limbii latine se extinde prin catolicism in lumea slava (Polonia, Cehoslovacia, Bosnia, Hertegovina) si germanica, pana in zonele nordice occidentale. Daca in perioada medievala existau 3 Europe (slava, germana, latina), latinitatea a influentat in totalitate spatiul european.
Limba latina a fost unul din instrumentele generatoare de gandire originala, eficace si durabile pe care le-a cunoscut omenirea. Claritatea desavarsita a limbii, bogatia ei, precizia enuntului au facut ca limba latina sa impuna limbilor europene logica si conceptele sale, sintaxa si vocabularul sau. Atat de importante au fost consecintele latinitatii, incat astazi, prin notiunea de latinitate intelegem ansamblul civilizatiei romane si a mostenirii sale.
Latinitatea a fost, in decursul vremii, o entitate fluctuanta, in sensul ca spatiul latinitatii s-a extins sau micsorat, dar ea ocupa un loc important in lumea actuala, prin rolul statelor latine ale Europei si ale lumii.
Mentalitatea latina a fost obsedata de frontierele spatiale si temporale. Gestul criminal al lui Romulus de a-si omori fratele pentru ca nu a respectat frontiera ("Asa sa piara oricine va trece, in viitor, zidul cetatii"), a capatat un simbol nu numai mistic (Horatiu il scotea pacat originar care va duce la pierzania cetatii; de altfel, spaima, anxietatea va apasa asuprea Romei, anticipandu-se deseori sfarsitul ei), dar si politico-militar.
Mitul de origine se intemeiaza pe identificarea frontierelor, iar forta imperiului izvora din cunoasterea exacta a acestora. Ideologia "pax romana" si scopul politic al lui Augustus sunt intemeiate pe nevoia de a se preciza frontierele, unde sunt ele, pe ce val de pamant se situeaza apararea imperiului. De aici a izvorat obsesia statelor europene de a-si trasa si respecta riguros frontierele. Regii barbari si, mai ales imparatii germani, pentru sti unde si peste cine domnesc, se incoronau la Roma, ea oferindu-le simbolic garantii asupra stapanirii si puterii lor.
De asemenea, Roma catolica (universala) gandea tot in termeni spatiali atunci cand trimitea in lume misionari pentru catolicizare, pentru a defini, marca, extinde si respecta frontierele catolicismului.
Printre valorile fundamentale mostenite de la cultura romana trebuie sa avem in vedere, in primul rand, crestinismul. Toate marile religii s-au nascut in interiorul unor civilizatii care, le-au jalonat identitatea si spiritualitatea. Sansa crestinismului a fost aceea de a se fi dezvoltat in sanul unei civilizatii organice si dinamice. Crestinismul latin a stiut sa preia si sa dezvolte sistemul de valori al civilizatiei si culturii romane, devenind apoi simbolul (anima) civilizatiei occidentale cu care s-a identificat, modelandu-i structurile, valorile, comportamentele. Tot la fel, ortodoxismul a influentat civilizatia orientala europeana, unele deosebiri dintre catolicism si ortodoxism creand structuri si mentalitati diferite intre cele doua componente ale lumii europene. Dar, fundamentul crestinismului grefat pe fondul unei civilizatii greco-romane comune a ramas principalul factor de unitate in diversitate a Europei vechi si noi, pana astazi.
Morala romana a influentat decisiv etica europeana. Armatura moralei romane se intemeia pe principiile de disciplina, respect, fidelitate (virtus, pietas, fides) care dominau toate aspectele vietii militare, familiale, economice, sociale.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
