Referat realizat de Arghir Maxim - Chisinau - Premisele razboiului antiotoman si ale unirii politice a Tarilor Romane Angajarea Tarilor Romane in razboiul antiotoman de la sfirsitul sec. al XVI-lea a fost determinata de factori interni si externi.
Criza Imperiului Otoman in ultima treime a sec. al XVI-lea s-a manifestat si in Tarile Romane prin agravarea dominatiei otomane au incetat, iar aceasta a avut drept urmare inasprirea suzeranitatii asupra Tarilor Romane.
A fost instaurat un regim politic controlat de Poarta, care incalca stipulatiile ahidnamelor (capitulatiilor), menite sa reglementeze relatiile romano-otomane. Perioada ce a urmat dupa infringerea lui Ioan-Voda (1572-1574) se caracterizeaza prin aprofundarea dominatiei otomane: este incalcata traditia dinastica a succesiunii la domnie, iar tronurile sunt scoase la mezat, ceea ce a determinat o instabilitate politica si o crestere substantiala a obligatiunilor financiare catre Poarta. Obligatiunile traditionale- haraciul si peschesurile- au atins niveluri pe care nu le avusera intr-o perioada anterioara. Cuantumul obligatiunilor economice depasea adesea capacitatea de producere a taranilor, si ca urmare ducea la ruinarea lor, provocind o grava criza demografica si o instabilitate a populatiei rurale.
Poarta a favorizat stabilirea in Tarile Romane a elementului comercial greco-levantin, mai ales in calitate de camatari, care contribuia la ruinarea nobilimii locale. In institutiile reprezentative ale statului patrunde un numar apreciabil de boieri greci, aflati in strinsa legatura cu cercurile fanariote din capitala otomana.
Acestui element strain se opune boierimea noua autohtona, care sustine domnul in lupta antiotoman. Boierimea autohtona nu mai este satisfacuta de conditiile suzeranitatii otomane, asa cum era in secolul al XV-lea mijlocul sec. al XVI-lea, deoarece evolutia regimului otoman prevestea o posibila instalare a pasalicului.
Hotarirea de a porni la lupta, adoptata de boierimea locala, era indreptata atat impotriva elementului greco-levantin, cit si in general impotriva dominatiei otomane.
Astfel, ideea unei revizuiri a relatiilor romano-otomane devine imperioasa. In lupta antiotoman domnul Tarii Romanesti miza pe o sustinere a popoarelor balcanice: a negustorilor si clerului din Balcani, a conspiratiei grecesti antiotomane etc.
Rolul hotaritor in concentrarea fortelor antiotomane trebuia sa-l joace unirea eforturilor Tarilor Romane.
Actiunile comune politico-militare ale T. Romane s-au desfasurat pe fondul unor permanente legaturi economice ale teritoriilor din spatiul locuit de romani, al unitatii institutionale si al relatiilor constante dintre voievozii si boierii romani, al unitatii spirituale (religia ortodoxa) si al unitatii de cultura exprimata prin circulatia in spatiul romanesc a tipariturilor si traducerilor in limba romana. Cultura a avut un rol covarsitor in formarea si dezvoltarea constiintei de neam a tuturor romanilor: ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
