Metalurgia timpurie

! Dupa neolitic urmeaza o scurta perioada de tranzitie spre epoca bronzului (1700 - 850 i.

H) denumita astfel datorita utilizarii acestui aliaj.

Populatia practica agricultura, olaritul, torsul, tesutul, prelucrarea lemnului, a pietrei si a osului, extragerea sarii. De asemenea, se ocupa cu pastoritul iar pendularea pastorilor cu turmele si spirituala, crearea unor legaturi de schimb cu teritorii indepartate, cum ar fi Micene, Marea Baltica, ori Germania si Danemarca actuala. Metalurgia bronzului dobandeste o pondere insemnata, stabil, dupa cum dovedesc depozitele de obiecte de bronz de la Uioara de Sus (circa 5810 obiecte in greutate de 1100 Kg) ori Gusternita. In epoca bronzului se produce prima diviziune sociala a Apare, alaturi de stravechea proprietate colectiva si proprietatea privata, de familie, apoi o diferentiere de avere in interiorul triburilor si se desprinde o patura bogata, influenta, aristocratia tribala.

Epoca fierului se imparte in doua varste: Hallstatt (850 - 400 i.

H) Latene (intinsa din punct de vedere arheologic pana la 106 d. H, dar sub aspect social - economic si politic - ca epoca a comunei primitive - se sfarseste odata cu constituirea statului geto - dac, circa 80 i.

H). Se prelucra si aurul, marturie in acest sens fiind tezaurele aflate la Persinari si Hinova.

Epoca fierului este foarte bogata in progrese datorita utilizarii acestui metal, mai performant decat bronzul. Se practica toate mestesugurile si ocupatiile din epoca bronzului, si in plus, metalurgia focului, dar definitoriu este ca asistam la cea de a doua mare diviziune a muncii, la desprinderea mestesugurilor de agricultura, respectiv de cresterea vitelor. Schimbul de produse devine mai intens si se poate vorbi, deja, de o productie (inca redusa) destinata schimbului. In acest context incepe utilizarea in partile noastre a monedei (pe la mijlocul epocii). In cursul primei varste a fierului se petrece un fenomen de larg rasunet si cu urmari fecunde pentru stramosii nostri, mai precis marea colonizare greaca, cand sunt fondate coloniile Histria, Calatis si Tomis. Aceste colonii grecesti si-au adus aportul la dezvoltarea fortelor de productie ale bastinasilor, la intensificarea vietii economice, a comertului, grabind prin aceasta procesul de destramare a comunei primitive in societatea geto - daca.

Mestesugurile. In viata economica dacica metalurgia fierului (dar si a bronzului) si mineritul, bazate pe zacamintele subsolului si in corelatie cu necesitatile mereu crescande de societati au cunoscut o veritabila inflorire, vestigiile arheologice de la Doboseni, Madaras, Balan, Sarmizecetusa, Costesti, Tilisca, Racatau fiind extrem de graitoare in acest sens. Alte mestesuguri practicate cu pricepere de geto - daci: dulgheria, tamplaria, olaritul (cu roata), cojocaritul, tesutul, s. a. Impunatoarele constructii civile, militare si religioase (vezi, de pilda, complexul din Muntii Orastie) vadesc puterea de creatie si ...

Istoria romanilor cls XII-a

Istoria Dacilor,Editura Didactica si Pedagocica