Mesopotamia

Cea dintai civilizatie a antichitatii s-a constituit in zonele vailor fertile ale MESOPOTAMIEI (nume dat de greci, insemnand << Tara dintre fluvii >> - Tigru si Eufrat), tara care se intindea pe o lungime de aproape 1.000 km si o latime maxima de aproximativ 400 km. . <<Civilizatia Mesopotamiei a constituit baza si modelul civilizatiei popoarelor vecine si a influentat indirect chiar si civilizatia mai putin veche a Greciei si a Occidentului >>(G. Furlani). In mod direct, influenta aceasta a fost net predominanta in primul rand asupra a trei asemenea civilizatii periferice: elamita, urartiana si hitita. Dintre acestea, doar ultima s-a configurat cu o relativa originalitate si complexitate; toate trei insa, se pare ca n-au facut decat sa primeasca elemente mesopotamiene, fara a da in schimb nimic civilizatiei << tarii dintre fluvii >>

In realitate, Mesopotamia a insumat contributiile civilizatorice si culturale a trei popoare distincte a caror istorie s-a desfasurat pe teritoriul sau..

Cel mai vechi, sumerienii, au ocupat sudul tarii de-a lungul coastei Golfului Persic. Apoi, akkadienii de origine semita, stabiliti in zona centrala (pana la latitudinea actualului Bagdad), fondatorii Babilonului (Bab-ili="poarta zeului" Marduk). In fine, asirienii, triburi razboinice pornite din regiuniile muntoase din nord. Incat la rigoare s-ar putea vorbi, separat, de o civilizatie sumeriana, o civilizatie akkadiana si o civilizatie asiriana, ca de tot atatea aporturi cu profiluri proprii ale unor popoare deosebite ca rasa, caracter, limba, traditii si nivel de cultura. Printr-un indelungat proces de contacte si de fuziune a lor s-a constituit ceea ce numim "civilizatie mesopotamiana" - ca o suma de date, ca o sinteza care de-a lungul a trei milenii de coexistenta a cunoscut si fenomene de integrare, si perioade de predominare politica si culturala a unui popor sau a altuia.

2. Viata Sociala

Cele mai ample informatii despre felul de organizare familiala, sociala, administrativa si politica a Mesopotamiei ni le furnizeaza Codul lui Hammurabi. Redactat in sec. al XVIII-lea i.e.n., acesta este o codificare a mai multor legi stravechi sumeriene si akkadiene; ca atare reflecta si realtati din epoci mult mai vechi.

Codul lui Hammurabi are o execeptionala valoare documentara nu numai sub raportul juridic, al legislatiei, ci in primul rand ca document asupra vietii sociale sumero-babiloniene, in general.

Vechimea, caracterul sau arhaic este atestat de pilda de formularea - cea mai veche pe care o cunoastem - a "legii talionului"("daca cineva a scos ochiul unui om liber sa se scoata si al lui... Daca cineva a scos dintele unui om egal cu el sa i se scoata si dintele lui >> C.H., 196, 200). Un articol dintr-un vechi cod sumerian permitea tatalui sa-si vanda copiii ca sclavi ; C.H. confirma ca barbatul isi putea vinde creditorului sau sotia, fiul ori fiica, dar numai pe o durata de trei ani.

In schimb tatal nu putea sa-si dezmosteneasca copiii decat in cazuri grave si printr-o decizie a tribunalului (C.H., 168). Se practica de regula monogamia; dar daca sotia nu a avut copii, sotul putea sa-si ia o a doua sotie << ...dar aceasta nu va sta pe picior de egalitate cu prima sotie >>. Sclava care daruia stapanului sau un copil devenea libera (C.H., 146). O casatorie incheiata fara un act scris nu era considerata valabila (C.H., 128). Cand sotia nu era in stare sa conduca un menaj, sotul o putea repudia sau obliga sa ramana ca sclava (C.H., 141).

Barbatul, deci, isi putea aduce in casa o << sotie secundara >>, care insa trebuia sa arate supunere sotiei << principale >>; in caz contrar aceasta o putea vinde ca sclava.

Pe de alta parte insa regimul social ii asigura femeii unele drepturi care, considerand in general pozitia femeii in Orientul Antic, ne surprind. Barbatul care isi repudia fara motiv sotia de la care n-avea nici un copil, trebuia sa-i restituie integral zestrea, plus o parte din averea agonisita impreuna. De asemenea, celei de-a doua sotii cu care a avut copii: intreaga dota si jumatate din averea sotului, pentru a-si putea creste copiii (C.H., 137). Apoi : << mama poate lasa dreptul de mostenire

S. Noah Kramer - "Istoria incepe la sumer", Ed. Stiintifica,

Bucuresti, 1982

Ovidiu Drimba - "Istoria culturii si civilizatiei", Ed.

Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1985