Marea dezbatere - principalele proiecte de dezvoltare

Prin acest proiect, “Marea dezbatere-Problema modelelor de dezvoltare” dorim sa aratam modelele de dezvoltare(europenism, traditionalism, agrarianism) propuse de intelectualii periodei interbelice. Aceasta perioada a reprezentat si inca reprezinta perioada cea mai infloritoare a Romaniei din punct de vedere economic, social si cultural(de exemplu, orasul Bucuresti mai era numit si “micul Paris”). Intelectualii vremii propuneau modernizarea Romaniei din mai multe puncte de vedere, unele dintre ele contrazicandu-se: unii doreau industrializarea tarii, iar altii dezvoltarea in masa a agriculturii, sustinand ca Romania era o tara eminamente agrara. Desigur, modelul ales nu a sustinut ideea din urma. Dorim sa evidentiem, dintr-o perspectiva obiectiva, aceasta dezbatere de idei care s-a afirmat si a avut consecinte la nivel national.

Noi consideram ca modelul de dezvoltare ales in perioada interbelica a fost un pas important in dezvoltarea economica a Romaniei, influentand intr-o anumita masura chiar si activitatea economica contemporana.

Venirea Hohenzollernilor, promulgarea Constitutiei in 1866 si dobandirea independentei in 1878 i-a confruntat pe politicienii, economistii si sociologii romani noua problema a confruntarii nationale. Astfel, s-au conturat doua directii generale. Prima, inspirata din experinta occidental-europeana, ar fi operat schimbari radicale in fiecare segment al societatii romanesti; cea de-a doua se baza pe trecutul agrar al Romaniei si punea accentul pe conservarea structurilor sociale traditionale si a valorilor culturale.

In organizarea politica influenta ideilor apusene se vadea in receptarea teoriilor liberale de guvernare si in elaborarea unor noi coduri de legi; in economie, in apelurile pentru realizarea unei industrii moderne si a unui sistem de credit modern; iar in cultura in receptarea pe scara larga a culturii franceze si a unor proiecte precum Colegiul Francez de la Iasi. In partea opusa, cercul din jurul revistei “Dacia literara” reprezenta in anii 40 o reactie fata de imbratisarea necritica a Occidentului. Ea reamintea confratilor romani de mostenirea lor nationala unica, indemnandu-i sa-si caute izvoarele de inspiratie literara si telurile sociale in experinta autohtona. Grupul pasoptistilor nu apartinea nici uneia dintre tabere in exclusivitate dar, in cautarea de solutii pentru problemele politice si economice urgente, au apelat la experienta occidentala. Dupa Revolutia de la 1848, aceste idei si tendinte s-au transformat in curente ideologice distincte. Atunci s-au aliat “europenistii” si “traditionalistii”, inaugurandu-se o dezbatere nationala de largi proportii ce va dura pana la cel de-al doilea razboi mondial. Divergentele de opinii si nu consensul erau la ordinea zilei. Totusi, in centrul doctrinelor enuntate se afla rolul agriculturii in noua Romanie, nu doar in economie ci ca determinat al relatiilor sociale si al valorilor etice. Nici industria moderna nu putea fi ignorata intrucat toti, fie ei agrarieni neinduplecati sau occidentalizanti convinsi, recunosteau potentialul acesteia de transformare a societatii.

Prima critica coerenta organizata a directiei in care se orienta societatea romaneasca moderna era adusa de catre un grup de tineri din Iasi care studiase la universitatile din Europa occidentala si care dorea sa ridice viata culturala si intelectuala romaneasca la nivel european. Ei sustin ca dupa Tratatul de la Adrianopol din 1829, care pusese capat monopolului comercial otoman, Principatele romane isi “deschisesera portile prea larg” inovatiilor de toate felurile. Ei se plangeau ca tinerii occidentalizanti imprumutau si imitau, netinand cont de criteriile de selectie bazate pe experienta si obiceiurile locale. Rezultatul, spuneau ei, era ca acel contact cu Europa a atins doar suprafata societatii romanesti careia ii lipseau un fundament si un continut propriu. Astfel de idei vor sta la baza curentelor traditionaliste de gandire despre dezvoltarea romaneasca timp de aproape trei sferturi de secol. Dar acesti prim critici nu erau de fapt traditionalisti. Mai curand se hranisera cu ideile care ii vor aduce pe romani intr-o comuniune mai stransa cu Europa.

Junimea, fondata in 1863, condusa de Titu Maiorescu, exercita o

influenta decisiva asupra vietii culturale romanesti. Personalitatile remarcabile care si-au adus contributiile in cadrul acestei societati sunt: Theodor Rosetti, Petre Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi, Alixandru D. Xenopol, Alexandru Lambrior, Vasile Conta, Gheorghe Panu.

Influenta exercitata de junimisti asupra vietii intelectuale si literare s-a datorat in mare masura gazetei “Convorbiri literare”, editata lunar de catre ei. Atitudinea critica pe care si-au asumat-o fata de cursul de dezvoltare in care se angajase tara inca din primele decenii ale secolului al XIX-lea a fost scanteia unei dezbateri in randul intelectualilor si al politicienilor ce va dura pana la cel ce-al doilea razboi mondial. Filosofia si sociologia gremana se afla in centrul ideologiei junimiste. Construita in conformitate cu principiile dezvoltarii sociale organice, ea s-a inspirat foarte mult din teoriile istoriciste ela filosofiei romantice germane. Maiorescu recomanda dezvoltarea lenta si gradata a economiei si societatii, evitandu-se o revolutie brusca. Pentru ei, societatea, ca si natura, nu a fost niciodata “create”, ea este intotdeauna intr-un proces de “devenire”. Junimistii au fost de acord cu reforma agrara din 1864, intrucat a consolidat atasamentul maselor de tarani fata de proprietate si a eliberat capacitatile lor productive de poverile indurate de secole. Junimistii au sutinut mentinerea proprietatii private si s-au opus tuturor masurilor care o amenintau cu fragmentarea sau confiscarea. Ei gaseau ca legea este deficitara dat fiind ca nu opreau noii proprietari sa-si faramiteze loturile, periclitand astfel viabilitatea economica a micii proprietati taranesti si subminand stabilitatea sociala pe care aceasta o oferea. Ei sprijina legislatia in masura sa faca mica proprietate rurala inalienabila si indivizibila. In relatiile de proprietate ca si in alte probleme sociale, ei promovau o tranzitie lenta, gradata, la noile forme. Teoriile de dezvoltare elaborate de catre fondatorii Junimii au exercitat o influenta puternica asupra generatiei urmatoare.