Marea criză financiară mondială din SUA 1929-1930

Extras din referat Cum descarc?

In secolul al XX-lea nici o tara nu a influentat relatiile internationale atat de hotarator precum Statele Unite, care detinea intreaga gama de mijloace - politice, economice si militare. 
Prevederile Tratatului de la Versailles legate de dezarmare si toate chestiunile prevazute au luat o alta intorsatura odata cu momentul mortii lui Stresemann la 3 octombrie 1929. Stresemann s-a dovedit de neinlocuit fiindca Germania nu a avut alt lider care sa posede un talent sau subtilitate comparabila si, in primul rand, fiindca reabilitarea Germaniei si pacificarea Europei se datoreaza in mare parte increderii pe care o aveau puterile occidentale in personalitatea lui. De aceea, la cateva zile dupa moartea lui, pe 24 octombrie 1929 o formidabila prabusire a afectat bursa din Wall Street. Supraproductia si abuzul de vanzari pe creit au determinat prabusirea masiva a valorilor. Numeroase banci si intreprinderi au fost aduse la faliment si somajul a crescut brusc, desi era destul mare si inainte. Refuzul constant al Americii de a se angaja in protejarea sistemului constituit la Versailles s-a dovedit a fi o teribila pregatire psihologica pentru anii '30 cand au inceput sa se dezlantuie tensiuni internationale. Statele Unite au oprit iptrumuturile lor spre strainatate si si-au repatriat capitalurile. Criza americana a coincis cu scaderea preturilor mondiale, fapt ce a cuprins aproape intreaga lume declansand o furtuna economica, financiara si mnetara. A atins apogeul in Austria in mai 1931, in Germania putin mai tarziu, in Anglia in august 1931, in Franta mai ales in 1932 cu urmari destul de grave asupra evolutiei relatiilor internationale. O mostra a crizei a aparut in 1931 cand Japonia a invadat Manciuria, a separat-o de China si a transformat-o intr-un stat satelit. In perioada 1929-1933 nu s-au vazut efectele imediate, criza mondiala incepand serios odata cu ascensiunea lui Hitler in postul de cancelar al Germaniei la 30 ianuarie 1933, cand inca se mai credea in succesul durabil al securitatii colective, intoarcerea la prosperitate si calm international. Insa, criza provoca in mod natural nemultumiri aprinse, tulburari sociale si agitatie politica si mai ales in Statele Unite dezvolta in mod incontestabil mentalitatea izolationista. Astfel ca, America concentrandu-se pe probleme interne a lasat camp liber puterilor care doreau sa modifice repartizarea prin fort a teritoriilor. Simultan, Franta, dintre toate tarile cea mai favorabila mentinerii sistemului de la Versailles, a jucat un rol foarte restrans pe plan international dupa retragerea lui Pioncare in iulie 1929, aliantele au slabit, imperiul insusi a fost zdruncinat de tulburari, in special in Indochina intre 1930 si 1931. Anglia a incercat sa rezolve criza prin eliminarea liberului shimb, prin devalorizarea lirei si prin intarirea Comonweath-ului prin sistemul preferintei imperiale si-a pierdut interesul pentru afacerile Europei si Extremului Orient. Astfel, din cauza izlarii au slabit marile democratii, creandu-se un teren favorabil pentru o considerabila dezvoltare a natonal-socialismului, in consecinta partidul nazist a obtinut un mare succes electoral in 1932. In Italia, criza l-a dus pe Musolini progresiv catre politica de forta, iar in Japonia ministrul de externe a fost coplesit de influenta militarilor sprijiniti de opinia publica. Principala cauza a dezechilibrului creat si accenntuat intre democratii a fst criza economica care a dus la generarea regimurilor dictatoriale militare care doreau sa rastarne status quo-ul cu riscul unui razboi. Perioada din anii 1929-1932 au schitat doar inceputurile acestei miscari care s-a soldat cu esecul proiectului Briand referitor la Uniunea Europeana. La 5 septembrie 1929 la a zecea Adunare a Societatii Natiunilor, Briand pronunta un mare discurs, unde, in termeni vagi preconiza un fel de federatie europeana: ,,Cred ca intre popoarele care sunt din punct de vedere geografic grupate ca popoare ale Europei, trebuie sa existe un fel de legatura federala, (...) de a intra in contact, de a discuta interesele lor, de a adopta rezolutii comune". Ministrul francez a fost insarcinat sa redacteze un memorandum asupra acestei probleme de catre delegatiile celor 27 de state europene, membre ale Scietatii Natiunilor, un memorandum care le-a fost adresat la 1 mai 1930 si prevedea extinderea asupra tuturor statelor a regimului de securitate creat prin Pactul de la Locarno - care prevedea garantarea mutuala a frontierelor, franco-germane si germano-belgiene sub arbitrajul Angliei si Italiei - dar prevedea si organisme independente: o conferinta europeana cu reprezentantii tuturor statelor membre, un organ executiv si un serviciu de secretariat. Stresemann, care a asistat la reuniune l-a aprobat pe Briand, dar avea sa moara cateva zile mai tarziu.

Fisiere in arhiva (1):

 Marea Criza Financiara Mondiala din SUA 1929-1930.docx

Bibliografie

Carr, E. H., Criza celor douazeci de ani (1919 - 1939), traducere de Catalin Dracsineanu, Editura Polirom, Iasi.
Ciuperca, Ioan; Schipor, Bogdan-Alexandru; Mata, Dan Constantin, Romania si sistemele de securitate in Europa (1919 - 1975), Editura Universitatii ,,Alexandru Ioan Cuza", Iasi, 2009.
Duroselle, Jean-Baptiste, Istoria relatiilor internationale 1919-1947, traducere de Anca Airinei, Editura Stiintelor sociale si politice, Bucuresti, 2009, vol. I.
Keynes, John Maynard, Urmarile economice ale pacii, traducere din engleza, Editura ,,Viata romaneasca",Bucuresti, 1920.
Kissinger, Henry, Diplomatia, traducerea din engleza de Mircea Stefanescu si Radu Paraschivescu, Editura ALL, Bucuresti, 2002.
Renouvin, Pierre, Histoire des relations internationales. Les crises du XX  siecle: II. De 1929 a 1945, Librairie Hachette, Paris, 1960.
Simpozionul de istorie si civilizatie bancara ,,Cristian Popisteanu" din 25 Aprilie 2012, Marea criza economica din 1929-1933, Fundatia culturala Magazin Istoric, Bucuresti, 2012.