Scriitorii crestini au inceput prin a scrie apologii (gr apologia-aparare in sens juridic, discurs) . Ei au scris lucruri legate de dogma dar si literatura, dar foarte putin reprezentata. In cazul crestinimsului situatia nu mai sta la fel, in ciuda faptului ca vine cu o viziune complet diferita fata de cea a antichitatii, crestinismul ajunge sa continue aceasta ideea a lui Platon in legatura cu arta in general, ci o si accentueaza, pentru crestini in comparatia dintre lumea de aici si lumea de dincolo, lumea de dincolo capata o pondere mult mai insemnata, decat se intampla in antichitate. Platon acorda acestei lumi o valoarea pe care crestinismul nu o recunoaste in aceeasi masura, pentru ei este o lume a durerii, a suferintei, crestinul trebuie sa-si indrepte in permanenta in aceasta lume spiritul, sufletul, pentru a ajunge in acea lume de dincolo, unde toti isi vor gasi rasplata meritata. In acest context, frumosul, arta in general a fost facuta raspunzatoare de parintii Bisericii (Sf. Augustin, Tertulian, Vasile cel Mare), personalitati care au formulat pentru prima oara dogma Bisericii Crestina, urmand modelul biblic, au privit arta ca fiind nu numai un lucru inutil ci si un lucru periculos (arta devine vinovata de a fi deturnat atentia credinciosului de la adevaratele valori ale lumii de dincolo, de la valorile care ele singure pot asigura mantuirea sufletului).
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
