John Stuart Mill

John Stuart Mill (20 mai 1806 - 8 mai 1873) a fost filosof britanic, unul dintre cei mai influenti ganditori liberali ai secolului XIX; a contribuit la dezvoltarea utilitarismului.Cuprins [ascunde]

Biografie

Nascut la Pentonville, Londra in 1806 este fiul economistului si filosofului Scotian James Mill si al Harrietei Mill. John Stuart a fost educat de tatal sau, cu sfaturile si ajutorul filosofului utilitarist Jeremy Bentham. A primit o educatie riguroasa si in mod deliberat a fost crescut complet separat de alti copii; a inceput sa invete greaca la varsta de trei ani, latina la sapte ani, logica la doisprezece si un curs de economie politica la treisprezece ani.

Prima publicatie a sa o reprezinta doua scrisori aparute intr-un ziar in 1822. in 1823 a format Societatea Utilitarista (care s-a destramat in 1826) si a devenit functionar la ,,East India Company", compania unde lucra tatal sau.

Rezultatul educatiei primite de Mill a fost ambiguu: John a absorbit utilitarismul lui Bentham si al tatalui sau, dar a trecut si printr-o criza profunda la varsta adolescentei (declansata in 1826). Acest eveniment l-a initiat pe Mill in devenirea sa ca filosof, a lasat la o parte ceea ce el numea "un adevarat sectarianism interior", si a inceput sa se elibereze de tatal sau, de Bentham si de rationalismul secolului al XVIII-lea pe care ei il reprezentau.

in 1831 a publicat o serie de articole in Examiner si l-a intalnit pe Carlyle. in 1835 va fi responsabil de pierderea manuscrisului primului volum al lucrarii lui Carlyle, "French Revolution". Va face apoi recenzia volumului I al cartii lui Alexis de Tocqueville, Democracy in America. S-a retras de la East India House in 1858, iar in 1859 a publicat Toughts on Parlamentary Reform, si Dissertations and Discussions, volumul I si II.

in 1851 se casatoreste cu Harriet Taylor, care s-a dovedit a fi un adevarat sprijin inclusiv in ceea ce priveste munca sa intelectuala.

in 1865 a publicat An Examination of Sir William Hamilton's Philosophy, in acelasi an fiind ales membru al Parlamentului (unde apara dreptul la vot si la emancipare al femeii) si apoi devenind Lord Rector la St. Andrew's University. in acelasi an a mai publicat The Subjection on Women si o noua editie a lui James Mill Analysis of the Phenomena of the Human Mind (1869). Post-mortem i-au fost publicate lucrarile: Autobiography, Nature, Utility of Religion (1873); Theism (1874) si Dissertations and Discussions, volumul IV (1875).

Mill a fost o personalitate multilaterala: a scris tratate de economie si logica, a dezvoltat filosofia utilitarista si filonul traditiei empiriste engleze si a fost cel mai important dintre liberalii secolului al XIX-lea. A fost un admirator infocat al scrierilor lui Auguste Comte chiar inainte de a-l intalni personal. A inceput prin a coresponda cu acesta pentru ca mai apoi, peste cativa ani, sa devina un reprezentant marcant al pozitivismul sociologic, afirmandu-se ca un propagator al ideilor comtiste in Anglia, in confruntarea cu doctrina organicista promovata de Herbert Spencer. incepand cu anul 1842, Mill introduce termenul de sociologie in circuitul sociologic din Anglia.

in logica a dezvoltat o teorie a inductiei si procedee de experimentare. in morala, John Stuart Mill a adaptat utilitarismul lui Jeremy Bentham intr-un utilitarism care considera fericirea ca scop final al moralei. in politica, a avut pozitia unui liberal care nu cerea interventia statului decat in beneficiul celor slabi si in special a femeii.

Conceptia despre libertate

Lucrarea ,,Despre libertate" este unul dintre textele de referinta ale doctrinei liberale, reprezentand, in fond, un tratat despre libertate. Cartea exploreaza natura si limitele puterii care poate fi exercitata in mod legitim de catre societate asupra individului. Mill dezvolta un principiu fundamental conform caruia fiecare are dreptul de a actiona precum doreste, in conditiile in care faptele sale nu ii afecteaza pe ceilalti. Daca respectivul act se rasfrange exclusiv asupra celui care il comite, societatea nu are nici un drept de a interveni, chiar daca persoana isi face rau. Sunt exclusi din sfera acestei teorii cei care nu sunt totalmente capabili de a discerne (spre exemplu, copiii sau cei ce nu se afla in deplinatatea facultatilor mintale). Se poate remarca faptul ca filosoful britanic nu considera ofensa o fapta negativa intrucat este de parere ca o actiune nu poate fi restrictionata pentru ca incalca o conventie morala a unei societati.

Mill apara cu o convingere puternica libertatea de exprimare. Aceasta este o conditie necesara pentru progresul intelectual si social. Nu putem fi niciodata siguri, afirma el, ca o idee nespusa nu contine elemente utile. De asemenea, va fi sustinut faptul ca a asculta pareri false este ceva productiv din doua motive. in primul rand, pentru ca indivizii sunt mai dispusi sa renunte la opiniile eronate atunci cand se afla intr-o dezbatere si, in al doilea rand, pentru ca teoriile corecte for fi continuu sustinute si reafirmate, nefiind doar propozitii unanim acceptate ca fiind adevarate. Fiecare trebuie sa inteleaga de ce adera la un anumit set de idei.

Constrangerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorinta de a-i impune conceptii ale altora cu privire la modul de viata ori la conduita. Singura maniera prin care se poate incerca schimbarea unui individ este discutia de orice fel (fie ea mustrare, rugaminte sau implorare), intrucat ,,asupra lui insusi, ( ) individul este suveran". in concluzie, Mill afirma ca societatea are mai multe de castigat daca respecta libertatea individuala. Atata timp cat faptele unei persoane nu au consecinte negative asupra alteia, aceasta trebuie lasata sa traiasca dupa propriile reguli si nu dupa norme impuse din exterior.

Larousse, Dictionar de filosofie, ed. Univers Enciclopedic, 1996