Istoria Corpului - De la Renastere la Secolul Luminilor

Extras din referat Cum descarc?

Capitolul I : Corpul, biserica si sacrul
Credinta si cultul consacrat trupului lui Iisus au contribuit la ridicarea corpului la o inalta demnitate si l-au transformat intr-un subiect al Istoriei. Exista doua imagini despre corp: corpul preamarit al fiului intrupat si a doua imagine corpul omului pacatos, care il duce pe om la pierzanie. 
Corpul lui Isus se afla in centrul mesajului crestin, iar crestinismul este singura religie in care Dumnezeu s-a inscris in istorie luand infatisare omeneasca. De la intrupare pana la inviere este vorba despre corp, despre corpul unui Dumnezeu al iubirii care a acceptat sa se jertfeasca. In secolul XIII tema Intruparii a devenit una dintre cele mai importante ale crestinatatii. Ilustratori, pictori si sculptori au incercat sa surprinda ,,momentul extraordinar", ametitor, cand istoria se schimba ireversibil. 
Din secolul IV-VI s-au tesut o serie de rituri si credinte in jurul trupului suferind a lui Isus si au inceput sa fie venerate uneltele patimilor:crucea, sulita, cununa de spini si cuiele, vestmantul de ocara, biciul, mantia si cele cinci rani: ranile din maini si din picioare si rana din coasta. In secolul XVI se impune imaginea prezentei reale a lui Iisus in Biserica: unirea cu trupul lui Cristos in timpul jertfei liturgice, care face din acest corp axul lumii. La sfarsitul secolului XVI se raspandeste cultul singelui, care este vazut acuma ca fiind partea nobila si vie a corpului. In secolul VII apare motivul martirului, prin chinuirea propriului corp, martirizarea lui pentru a participa la Patimile lui Cristos pentru obtinerea supremei rasplate a inaltarii trupului. Tot in acest secol se impune stigmatizarea, care presupunea imitarea lui Cristos si a sfintilor, adorarea trupului indurerat a lui Cristos, devotiunea consacrata celor cinci rani. 
La fel de vechi ca biserica este cultul relicvelor, a trupurilor sfinte. Corpul sfintilor este un receptacul al sacrului, un corp-relicva, care suscita devotiunea si intoarcerea la valorile fundamentale. Cultul relicvelor demonstreaza locul fundamental pe care-l ocupa corpul in imaginarul credinciosilor.
In ajunul Revolutiei franceze se impune o noua conceptie despre corp. Individul se simtea stapan pe corpul sau, de vreme ce nasterea sa insemna aparitia unui nou corp. Din secolul XVI se impune ideea potrivit careia corpul trebuie mentinut sanatos si protejat pentru o viata cat mai indelungata. In acest context, corpul, departe de a fi un loc al pierzaniei, poate deveni o sursa de inflorire. 
Capitolul II Corpuri obisnuite. Intrebuintari obisnuite ale corpului
Corpul propriu al indivizilor nu este glorificat decit atunci cand este pus laolalta cu alte corpuri si devine astfel parte a unui adevarat corp. Aproape pentru toata lumea corpul este doar locuinta temporara a unui suflet nemuritor. 
Corpul este tot ceea ce are consistenta materiala sau intelectuala: corpuri celeste, sublunare, elementare, angelice, planetare, naturale.
In viziunea filozofilor moderni corpul uman apare ca un corp elementar, in corelatie cu notiunea de animalitate si cu opozitia, judecata ca tipic umana, dintre trup si suflet. Corp se spune deasemenea si despre un cadavru de care sufletul s-a despartit.
Alexandre Dubois, preot in Tournaisis, consemneaza in jurnalul sau doua sensuri ale cuvantului: ,,corp". In primul caz ,,corpurile" sunt cadavre pe care contextul pare sa le santifice iar in al doilea caz corpurile sunt colectivitati religioase.El vede corpul carnal ca pe un sac de oase, in acelasi timp vulgar si respectabil.
In 1763 preotul Louis Simon atribuie cuvantului corp o conotatie strict profana.
Corpul femeilor era considerat inferior corpului barbatilor. Dansul era singurul limbaj al corpului care ii permite femeii sa se exprime la egalitate cu barbatul si in plina complementaritate cu acesta. Se considera ca dansul ,,incita la voluptate" si apropie cele doua ,,vase fragile", care sunt femeia si barbatul; cu alte cuvinte dansul era considerat o ,,nascocire a lui Satan". 
La sfarsitul secolului luminilor exista o deosebita atractie pentru curatenia corpului. Curatenia era considerata atat un condiment erotic, cat si un act de distinctie. Surse religioase si juridice schiteaza o istorie a curateniei si a nuditatii corpurilor. Daca baile publice au disparut din orase in secolul XVI, practica imbaierilor in rauri n-a incetat niciodata. 
La sfarsitul secolului al XVII lea insasi vestimentatia era considerata ca o parte ce exprima intregul, adica corpul. Vestmintele vechi pastreaza o ciudata prezenta in absenta a trupului care a locuit in ele. Haina era considerata o metafora a eului si totodata o relicva. Impregnata cu lichidele umane cu care a intrat in contact, haina face si este corpul.
Corpul era inteles in toate cele patru sensuri ale sale: un ansamblu de muschi si oase, individualizat sau definit colectiv, viu sau mort dar si un acoperamant al bustului. 
Cap III Corp si sexualitate in Europa Vechiului Regim
In istoria sexualitatii, corpul apare cel mai adesea sub doua aspecte: in primul rand, el este acoperit de cutuma si de legislatie: aceste doua aspecte dirijeaza functiile sale de reproducere; in al doilea rand, corpul apare ca agent al actelor sexuale transgresive, deci ca loc privilegiat al crimelor impotriva religiei, a moralei si a societatii.
Secolul XV este caracterizat de reabilitarea corpului omenesc si promovarea casatoriei, datorate unei preocupari demografice si manifestarea unei atentii fata de corp si sexualitate. 
De la inceputul secolului XV si pana la mijlocul secolului XVII a fost impusa o viziune a corpului si a sexualitatii compatibila cu ordinea sociala, cu respectul pentru religie si cresterea populatiei. 
Catre sfarsitul secolului XVII au inceput sa se impuna convingerile culturale privind imaportanta afectiunii in relatiile conjugale si legitimarea mediacla a placerii fizice ca expresie naturala a corpului si a atasamentului emotional al indivizilor. 
La sfarsitul secolului XVIII fusesera in mare parte reconciliate dragostea sentimentala si casatoria reproductiva. 
Cultura sexuala a Europei Occidentale de la finele Evului Mediu se caracterizeaza printr-o perioada relativ intinsa intre pubertate si casatorie, o adolescenta lunga, care se prelungeste din ce in ce mai mult.


Fisiere in arhiva (1):

  • Istoria Corpului - De la Renastere la Secolul Luminilor.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare. Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* La pretul afisat se adauga 19% TVA, platibil in momentul achitarii abonamentului / incarcarii cartelei.

Hopa sus!