Istoria Construcției Europene

Introducere

Uniunea Europeană este un parteneriat economic şi politic unic în lume, care reuneşte 27 de ţări europene şi acoperă aproape tot continentul. Uniunea Europeană este o organizaţie a ţărilor europene dedicată creşterii integrării economice şi întărirea cooperării între state. Uniunea Europeană are sediul în Bruxelles, Belgia. Imnul european, adoptat în iunie 1985 de către Consiliul European de la Milano, este „Odă bucuriei”, preludiul celei de-a patra părți a Simfoniei a IX-a compusă de Ludwig van Beethoven în 1826. Ideile care au dus la crearea Uniunii Europene au fost prezentate pentru prima dată la 9 mai 1950 de ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Schuman. De aceea, ziua de 9 mai a rămas o dată de referinţă în istoria Uniunii Europene. Motto-ul Uniunii Europene este „Unitate în diversitate”, deviza Uniunii Europene. Aceasta arată că europenii s-au unit pentru a promova pacea şi prosperitatea, acceptând totodată să-şi deschidă spiritul către culturile, tradiţiile şi limbile atât de diverse ale continentului nostru.

Uniunea Europeană a fost înfiinţată oficial la 1 noiembrie 1993. Este cea mai recentă organizaţie de cooperare europeană care a început cu Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oţelului din 1951 care a devenit Comunitatea Europeană în 1967. Membrii acestei organizații au fost: Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia și Spania. În 1991 guvernele celor 12 state membre au semnat Tratatul Uniunii Europene (care a mai fost numit și Tratatul Maastricht). Acesta a transformat Comunitatea Europeană în Uniunea Europeană. În 1994 Austria, Suedia şi Finlanda au întrat și ele astfel numărul total de membrii a ajuns la 15. Uniunea Europeană are mai multe obiective. În special, ea munceşte pentru a promova și extinde cooperarea între membrii în unele regiuni, inclusiv în probleme economice, sociale și legate de comerţ, politică externă, securitate şi probleme judiciare. Alt obiectiv major a fost implementarea Uniunii Economice și Monetare (UEM), care a stabilit o singură monedă pentru membrii Uniunii Europene. Abilitatea Uniunii Europene de a-și atinge obiectivele a fost limitată de neînţelegeri între statele membre, probleme economice și politice externe și presiune din partea noilor democraţii est europene de a deveni membre.

Capitolul 1

Scurt istoric al Uniunii Europene

Uniunea Europeană a fost creată în perioada care a urmat celui de-al doilea Război Mondial. În prima etapă, s-a pus accent pe consolidarea cooperării economice: ţările implicate în schimburi comerciale devin interdependente din punct de vedere economic şi astfel se evită riscul izbucnirii unui nou conflict.

1.1 Cronologia construcției europene:

1945 – 1959 O Europă paşnică - începuturile cooperării

Uniunea Europeană a fost creată cu scopul de a se pune capăt numărului mare de războaie sângeroase duse de ţări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial. În 1948 se înființează Organizația pentru cooperare economică europeană având ca obiectiv aplicarea planului Marshall. La 9 mai 1950 se rostește declarația Schumann de către ministrul de externe al Franței care pune bazele CECO (Comunitatea Economică a Cărbunelui și Oțelului). Începând cu anul 1950, ţările europene încep să se unească, din punct de vedere economic şi politic, în cadrul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, propunându-şi să asigure o pace durabilă. Cele şase state fondatoare sunt Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos. În 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunităţii Economice Europene (CEE), cunoscută şi sub denumirea de „Piaţa comună”. În 1958 este creată Comunitatea Economică Europeană (CEE), care, iniţial, contribuie la intensificarea cooperării economice între şase ţări: Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos.

1960 – 1969 Explozivii ani '60 - o perioadă de creştere economică

În anul 1960 se înființează AELS (Asociația Europeană a Liberului Schimb) în care intră următoarele țări: Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elveția și Marea Britanie. Convenția se semnează la Stockholm, în Suedia. În anii '60 asistăm la apariţia unei adevărate „culturi a tinerilor”. Formaţii precum Beatles atrag un număr impresionant de fani din rândul adolescenţilor oriunde apar şi contribuie, în acest fel, la stimularea revoluţiei culturale şi la naşterea conflictului dintre generaţii. Este o perioadă benefică pe plan economic, care se datorează şi faptului că ţările UE încetează să mai aplice taxe vamale în cadrul schimburilor comerciale reciproce. În august 1961, autoritățile comuniste din Germania de Est au construit un zid în Berllin, menit să împiedice pe cetățenii acesteia să fugă în Germania de Vest. Câțiva totuși au reușit, alții au fost împușcați în timp ce încercau să o facă. Luna mai a anului 1968 a devenit celebră datorită mişcărilor studenţeşti care au avut loc la Paris.

1970 – 1979 O comunitate în creştere - primul val de extindere

Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit aderă la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 1973, numărul statelor membre ajungând, astfel, la nouă. Deşi de scurtă durată, brutalul război arabo-israelian din octombrie 1973 are drept consecinţă o criză energetică şi apariţia problemelor economice la nivel european. Ultimele dictaturi de dreapta din Europa iau sfârşit odată cu căderea regimului Salazar din Portugalia, în anul 1974 şi cu moartea generalului Franco în Spania, în 1975. Prin intermediul politicii sale regionale, Uniunea Europenă începe să transfere sume foarte mari pentru crearea de locuri de muncă şi de infrastructură în zonele mai sărace. Influenţa Parlamentului European asupra afacerilor europene creşte. 1979 este anul în care membrii acestuia pot fi aleşi pentru prima dată prin vot direct, de către toţi cetăţenii