Istoria Clujului

La Cluj, povestile vorbesc despre tuneluri care leaga, intre ele, vechile biserici ale orasului, ba chiar ies inspre paduri.

Istoricii se feresc sa comenteze aceste legende si spun doar ca nu exista catacombe misterioase, doar pivnite, cavouri sau tuneluri care leaga cel mult citeva case.

Astfel de tuneluri exista sub mai multe biserici clujene, care apartin confesiunii romano-catolice. Accesul in aceste subterane este rezervat doar celor care stiu de existenta lor, dar acestia vorbesc arareori despre ce se afla dedesubt. In urma cu citiva ani, s-a descoperit un cavou si in subteranul Catedralei Greco-Catolice din Cluj. Constructia a avut o istorie zbuciumata, trecind prin patru stapiniri. Initial, a apartinut ordinului franciscanilor minoriti; apoi, in anul 1924, a fost donata de Papa Pius al IX-lea greco-catolicilor romani, pentru a sluji drept catedrala. Transilvania, unde erau multi greco-catolici, nu avea o biserica in Cluj, care sa le fie catedrala, deoarece romanii nu avusesera voie, timp de secole, sa isi construiasca una. Papa a donat biserica prin decret, iar decretul a fost imediat pus in aplicare de administratia romana de la Bucuresti, in ciuda opozitiei calugarilor franciscani, care se baricadasera in cladire. Din 1924, biserica a apartinut greco-catolicilor, iar cind regimul comunist a interzis acest aceasta confesiune, cladirea a devenit proprietatea Bisericii Ortodoxe. Dupa 1990, greco-catolicii au inceput sa isi ceara cladirile inapoi. In 13 martie 1998, la Cluj, in catedrala ,,Schimbarea la fata", ortodocsii s-au blocat inauntru, in incercarea de a nu lasa greco-catolicii sa intre. In cele din urma, conflictul a fost aplanat la nivel inalt si, in 1999, greco-catolicii si-au luat biserica inapoi.