Ion Victor Antonescu (n. 2 iunie 1882, Pitesti -- d. 1 iunie 1946, inchisoarea Jilava) a fost un militar si politician roman, seful sectiei operatii a Marelui Cartier General al Armatei in primul razboi mondial, atasat militar la Londra si Paris, comandant al Scolii Superioare de Razboi, sef al Marelui Stat Major si ministru de razboi, din 4 septembrie 1940 pana in 23 august 1944 a fost prim ministru al Romaniei si <<Conducatorul Statului>>. Antonescu a decis intrarea Romaniei in cel de al doilea razboi mondial (,,Sfantul razboi pentru reintregirea teritoriala"), de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor lui Hitler ca teritoriile romanesti cedate in 1940, sub presiunile Germaniei, in urma Pactului Ribbentrop-Molotov, vor fi retrocedate. Responsabilitatea lui Ion Antonescu pentru uciderea evreilor din Basarabia, Bucovina si Transnistria este indiscutabila. Si totusi, supravietuirea evreilor din Muntenia, Moldova si sudul Transilvaniei s-a datorat deciziei acestuia din toamna anului 1942, de a amana, pe termen nedefinit, deportarea evreilor romani in Polonia. Antonescu insusi declara, in timpul procesului sau din 1946: "daca evreii din Tara Romaneasca mai traiesc, traiesc datorita maresalului Antonescu"; unii au mentionat si legaturile sale cu evreii ca factor de influenta a acestei decizii. Insa, in general, Ion Antonescu era dominat de aversiunea sa fata de evrei si de iudaism. El si-a dat in vileag aceasta ura intr-o sedinta a Consiliului de Ministri din 15 aprilie 1941: "Dau drumul multimii sa-i masacreze. Eu ma retrag in cetatea mea, si dupa ce-i masacreaza, pun iarasi ordine". Aceste cuvinte au constituit o anticipare corecta a ceea ce s-a petrecut in Iasi, la scurt timp dupa aceea. In numeroase ocazii, Antonescu personal a fost la originea elaborarii masurilor specific antisemite adoptate de statul roman fascist: la 19 iunie, ordona inchiderea tuturor "cafenelelor evreiesti comuniste", identificarea si completarea listelor - pe regiuni - cu "toti jidanii, agentii comunisti sau simpatizanti"; Ministerul de Interne trebuia "sa le interzica circulatia" si sa fie in masura "a face cu ei ce voi ordona, cand va fi momentul oportun"; imediat dupa aceasta, la 21 iunie 1941, Ion Antonescu a dispus ca toti evreii apti cu varsta intre 18 si 60 de ani, din satele dintre Siret si Prut, sa fie evacuati in lagarul de la Targu Jiu, in Oltenia. Membrii familiilor celor deportati, precum si ceilalti evrei din satele moldovene au fost evacuati in cele mai apropiate localitati urbane. In timpul pogromului de la Iasi, la 28 iunie 1941, ora 23, Ion Antonescu i-a telefonat colonelului Lupu, comandantul Garnizoanei din Iasi, care i-a raportat despre situatia din oras. Conducatorul statului a ordonat "evacuarea intregii populatii evreiesti, pachet dupa pachet", indicand ca este "necesara", de asemenea, si evacuarea femeilor si copiilor. La 4 iulie, Antonescu afirma ca "Neamul evreiesc (...) a speculat si oprit dezvoltarea neamului romanesc timp de cateva secole. Nevoia de a ne scapa de aceasta plaga a romanismului este indiscutabila". In ciuda predilectiei sale pentru pogromuri, Antonescu a criticat actiunile individuale si, la 12 iulie 1941 - dupa pogrom - i-a condamnat (verbal) pe soldatii care participasera la pogrom din proprie initiativa. In ciuda acestei mustrari, el sustinea, in continuare, ca evreii erau o "plaga deschisa a romanismului", care "au supt painea saracilor". Pentru Ion Antonescu, principalul dusman al tarii era evreul. Intr-o scrisoare adresata in 6 septembrie 1941 lui Mihai Antonescu, el scria: "Trebuie sa se inteleaga de toti ca nu este lupta cu slavii, ci cu evreii. Este o lupta pe viata si pe moarte. Ori invingem noi si lumea se va purifica, ori inving ei si devenim sclavii lor... Si razboiul, in general, si luptele de la Odessa, in special, au facut cu prisosinta dovada ca Satana este evreul". Aceasta a fost, poate, justificarea pentru masurile motivate mai mult din punct de vedere material decat ideologic, asa cum a fost Ordinul nr.8507 din 3 octombrie 1941 (promulgat, formal, de colonelul Davidescu, seful Cabinetului militar al lui Antonescu), prin care dictatorul roman ordona "schimbul" - in fapt, confiscarea de catre Banca Nationala a bijuteriilor si banilor apartinand evreilor care urmau sa fie deportati. Ion Antonescu a fost direct implicat in actiunile represive majore ale regimului sau contra evreilor. Spre deosebire de cazul lui Hitler, in ceea ce-l priveste pe Antonescu exista o multime de dovezi documentare, care demonstreaza aceasta implicare personala. La inceputul lunii octombrie 1941, spre exemplu, colonelul Petrescu de la Statul Major si generalul de Jandarmerie Topor au inceput deportarea evreilor din Bucovina, la ordinul personal al lui Antonescu. Petrescu a declarat, in 1945, ca ei primisera dispozitii din partea lui Radu Dinulescu, Sectia a II-a a Statului Major; acest Ordin - nr.6651 din 4 octombrie 1941 - s-a bazat, de asemenea, pe decizia maresalului Antonescu ca toti evreii din Bucovina sa fie deportati in Transnistria in decurs de zece zile. Guvernatorul Bucovinei, generalul Calotescu, a confirmat si el ca Petrescu si Topor nu facusera decat sa indeplineasca instructiunile date de Antonescu. Intr-adevar, intr-o sedinta a Consiliului de Ministri din 6 octombrie 1941, Ion Antonescu a declarat: "In ceea ce-i priveste pe evrei, am luat masura ca sa-i scot definitiv si total din aceste regiuni. Masura este in curs. Mai am in Basarabia aproximativ 10.000 de evrei, care in cateva zile vor fi trecuti peste Nistru, iar daca circumstantele vor permite, vor fi trecuti dincolo de Urali". La 14 noiembrie 1941, intr-o alta sedinta a Presedintiei Consiliului de Ministri, Ion Antonescu s-a exprimat la modul urmator: "Am destule greutati cu acei jidani pe care i-am dus pe Bug. Numai eu stiu cati au murit pe drum". Participantii la aceasta intalnire au aflat urmatoarea situatie, prezentata de generalul Voiculescu, guvernator al Basarabiei: "Jidanii nu mai exista. Sunt 100 de evrei bolnavi in ghetou, in punctul de trecere pentru evacuatii din Bucovina". La 13 noiembrie, intr-o sedinta a Consiliului de Ministri, Antonescu a hotarat ca evreii deportati, fosti pensionari de stat, sa-si piarda pensiile. In aceeasi sedinta, a exprimat un profund interes fata de campania impotriva evreilor din Odessa, aflata atunci in desfasurare. Unul dintre documentele cele mai revelatoare despre conceptiile antisemite ale lui Ion Antonescu este scrisoarea pe care i-a trimis-o, in 29 octombrie 1942, liderului liberal C.I.C. Bratianu, la putin timp dupa ce isi anulase propria decizie de a-i deporta, in Polonia ocupata, pe evreii din Ardealul de sud, Moldova si Muntenia. Scrisoarea e cu atat mai semnificativa cu cat ea nu se ocupa, in mod direct, de "chestiunea evreiasca", dar exprima puternicele accente xenofobe care se regaseau in frecventele discursuri antisemite ale lui Antonescu. Asemanator antisemitilor romani pre-fascisti din secolul al nouasprezecelea si al douazecilea, si la fel ca legionarii si teoreticienii nazisti, Antonescu era obsedat de interventiile puterilor straine in apararea drepturilor minoritatilor din Romania si se lauda cu faptul ca reusise sa elimine aceste ingerinte.
-www1.yadvashem.org -www.wikipedia.org -www. info.40romania.com
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
