Independenta Statului Kosovo

Extras din referat Cum descarc?

Succesul statului Kosovo auto-declarat independent depinde de foarte multi factori, mai ales intr-o regiune in care memoria conflictelor este inca proaspata. Recunoasterea internationala este critica pentru Kosovo, daca ne gandim la viabilitatea sa ca stat suveran, deoarece posibilitatea de a interactiona cu alte state si organisme internationale va fi redusa semnificativ. Nerecunoasterea independentei Kosovo poate intarzia atit dezvoltarea economica, cat si cea sociala deoarece atat investitiile straine, cat si accesul la imprumuturi vor fi limitate. Kosovo ar putea intra intr-o izolare permanenta daca nu adera la UE in urmatorii zece ani, a declarat diplomatul american Richard Holbrooke, arhitectul Acordului de la Dayton, aflat in vizita la Pristina in luna octombrie a acestui an. Incepand cu Statele Unite ale Americii si majoritatea statelor membre UE, de state au recunoscut Kosovo ca stat independent, dar exista si state precum Cipru, Republica Ceha, Grecia, Romania, Slovacia si Spania, care datorita unor tendinte secesioniste cu care se confrunta, au refuzat sa recunoasca aceasta independenta.
Mai multe state au denuntat neconformitatea actului unilateral de declarare a independentei cu dreptul international. Oricum, atat statele care au recunoscut independenta, cat si cele care nu au facut-o realizeaza lipsa de precedent a acestui act si dificultatea intemeierii sale pe dreptul international pozitiv. Nu exista nici o reglementare in dreptul international care sa acorde dreptul la autodeterminare minoritatilor nationale. Exista intr-adevar o tendinta in dreptul international modern de a acorda niste drepturi colective minoritatilor, insa dreptul la autodeterminare nu face parte dintre acestea. Putem mentiona in acest sens Recomandarea APCE 1735/2006 care precizeaza ca tendinta actuala este de a recunoaste drepturi comunitatilor nationale si culturale si care recomanda acordarea unei protectii colective drepturilor minoritatilor nationale.
Comform Opiniei nr. 2 a Comisiei de Arbitraj cu privire la Iugoslavia (Comisia Badinter constituita in 1991), autodeterminarea serveste doar ,,pentru a garanta drepturile omului ... fiecare persoana putind sa isi aleaga apartenenta la orice comunitate etnica, religioasa sau lingvistica". In concluzie, drepturile persoanelor apartinand minoritatilor nationale se fundamenteaza pe dreptul la autodeterminare ca drept general si nu includ un drept la autodeterminare. Este evident ca ordinea juridica internationala da semne de desuetudine, iar declararea unilaterala a independentei Kosovo, chiar daca este ,,supravegheata" si agreata de marile puteri, este un exemplu elocvent in acest sens. Pentru a avea o imagine de ansamblu a situatiei actuale din Kosovo, este necesara o scurta prezentare a celor mai importante evenimente care au precedat si au condus la declararea unilaterala a independentei din 17 februarie 2008. Slavii si albanezii au co existat in Kosovo inca din secolul al VIII-lea. Regiunea a reprezentat centrul Imperiului Sarb pana la mijlocul secolului al XIV-lea, iar sarbii considera Kosovo leaganul civilizatiei lor. Batalia de la Campia Mierlei (Kosovo Polje) din 1389, cand sarbii au fost invinsi de turci, a reprezentat un nou inceput pentru regiune, care a trecut sub dominatia Imperiului Otoman. Controlul asupra provinciei Kosovo a fost recastigat de sarbi abia in 1913 prin Tratatul de la Bucuresti.
Conform Constitutiei iugoslave din 1974, statutul regiunii Kosovo era de provincie autonoma, insa dupa moartea presedintelui iugoslav Tito in anii '80, presiunile pentru obtinerea independentei fata de Serbia au crescut, iar cand Slobodan Milosevic a devenit presedinte in 1987, statutul autonom al provinciei Kosovo a fost anulat. In 1992, in urma unui referendum clandestin, albanezii proclama independenta Republicii Kosovo si il aleg in fruntea ei pe Ibrahim Rugova. In 1996, pe fondul unei campanii de purificare etnica impotriva albanezilor din Kosovo, miscarea de guerila, numita Armata de Eliberare din Kosovo (Ushtria Glirimtare e Kosoves, UCK), a desfasurat o serie de atacuri asupra obiectivelor sarbesti si asupra sirbilor kosovari. Atacurile au avut ca rezultat o ofensiva armata extrem de dura si sangeroasa din partea autoritatilor iugoslave. Pe 6 februarie 1999, la Rambouillet, in Franta, au inceput tratativele intre Serbia si puterile occidentale pentru gasirea unei solutii de rezolvare a conflictului din Kosovo. In urma esecului negocierilor, la 24 martie 1999 a inceput ofensiva aeriana a Aliantei Nord Atlantice asupra Serbiei pentru a se pune capat epurarilor etnice dispuse de regimul lui Milosevici. Ofensiva a durat pana la 11 iunie 1999 (78 de zile) cand Serbia a cedat. Fortele sarbesti s-au retras din regiune in vara lui 1999 si ONU a preluat administratia provinciei. Rezolutia 1244 a Consiliului de Securitate al ONU, adoptata in iunie 1999, a pus capat razboiului din provincia separatista sarba Kosovo si a impus prezenta unei misiuni ONU in teritoriu.


Fisiere in arhiva (1):

  • Independenta Statului Kosovo.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* La pretul afisat se adauga 19% TVA, platibil in momentul achitarii abonamentului / incarcarii cartelei.

Hopa sus!