Imperiul roman - exemplu de hegemon

Cuprins referat Cum descarc?

Imperiul Roman 1
Imperiul Roman antic (27 i.Hr - 395 d.Hr) 1
Apogeul Imperiului Roman 3
Imperiul Roman de Rasarit (476 - 1461) 7
Declinul Imperiului Roman de Apus (395 - 476) 8

Extras din referat Cum descarc?

Imperiul Roman
Cel mai mare imperiu am antichitatii, exemplu tipic de hegemon. De la mica cetate Roma, fondata pe malurile Tibrului, potrivit traditiei de Romulus (unul dintre cei doi fii gemeni ai vestalei Rhea Silvia), in anu 753 i. H., la cel mai vast si compact imperiu al Antichitatii (circa 3,3 milioane kmp, 50-70 milioane locuitori, respectiv o cincime din populatia de atunci a planetei), drumul nu a fost deloc lin, formatiunea statala trecand prin mai multe faze: republica scavagista, regalitate, republica, principat, dominat.
A constituit una dintre cele mai unitare si durabile macroformatiuni statale din istoria omenirii, singurul stat care a reusi sa inglobeze intre hotarele sale toate regiunile limitrofe Marii Mediterane, pe care a transformat-o intr-o mare Mare Internum(Mare interioara).
Imperiul Roman este termenul utilizat, in mod conventional, pentru a descrie statul roman in secolele de dupa reorganizarea sa din ultimele trei decenii i.Hr., sub Octavian (Caesar Augustus). Ultimul imparat din Italia a fost detronat in 476, dar, pe atunci, regiunile din estul imperiului erau administrate de un alt imparat, ce se afla la Constantinopol. Imperiul Roman de Rasarit (Bizantin) a continuat sa existe, desi isi micsora incet-incet teritoriul, pana la disparitia sa efectiva, in 1453, cand Constantinopolul a fost cucerit de otomani. Statele succesoare din vest (Regatul Franc si Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana) si din est (taratele ruse) foloseau titluri preluate din practicile romane chiar si in perioada moderna.
Imperiul Roman antic (27 i.Hr - 395 d.Hr)
Dupa ce Gaius Octavius, nepotul lui Iulius Cezar, si-a consolidat pozitia prin infrangerea rivalului sau la putere, Marc Antoniu, in batalia de la Actium, din anul 31 i.Hr., acesta va declansa un amplu proces de restructurare a tuturor institutiilor statului, fiind constient ca anii de razboi civil au lasat Roma intr-o stare de anarhie si ca societatea romana nu era inca pregatita sa accepte controlul total al unui despot. Bun tactician, Octavius (sau Octavianus) a stiut sa castige simpatia tuturor. Mai intai, a desfiintat armatele sale si a organizat alegeri, in urma carora a fost ales in functia de consul. In 27 i.Hr. a returnat, in mod oficial, puterea Senatului Romei, si s-a oferit sa renunte si la suprematia militara peste Egipt. Dar Senatul Roman nu numai ca l-a refuzat, dar i-a dat chiar controlul asupra Spaniei, Galiei si Siriei. Putin mai tarziu, Senatul i-a dat si titlul de Augustus (cel venerat). Aceasta data (27 i.Hr.) este considerata, in mod conventional, ca fiind inceputul Imperiului Roman, desi numele de "Republica Romana" a fost folosit, in mod oficial, timp de inca vreo cateva secole. Augustus va reusi sa mai acapereze si functia de tribun, care ii permitea sa convoace Senatul dupa vointa sa si sa-i stabileasca agenda. In afara de aceasta, a inventat si o noua functie, in 23 i.Hr., anume cea de imparat al Romei, aceasta functie era pe viata, si ii oferea controlul intregii armate romane. Totusi, el folosea, adesea, titlul civil "Princeps", sau "Primul Cetatean". La 19 august 14 d. Hr., Augustus va fi succedat de Tiberius (14-37), care era, de fapt, fiul sotiei sale, Livia Drusilla, dintr-o alta casatorie.
Imperiul se va extinde in Britania, in vremea imparatului Claudius (41-54), iar, dupa o scurta criza, in vremea imparatului Nero (54-68), imperiul isi va atinge maxima intindere in vremea imparatului Traian (98-117), care va cuceri Dacia, Mesopotamia si parti din Arabia. Imparatul Hadrian (117-138), succesorul lui Traian, va decide,insa, sa abandoneze Mesopotamia si partile Daciei de est (care fusesera incluse in provincia Moesia Inferior).
Dupa aceasta, va urma o perioada de pace, cu exceptia unor conflicte militare din vremea imparatului Marcus Aurelius (161-180). In anul 212, imparatul Caracalla (211-217) va oferi cetatenia romana tuturor oamenilor liberi din imperiu. In pofida acestor masuri, secolul III va fi dominat de o perioada de anarhie militara, in timpul careia unele legiuni isi proclamau comandantii ca imparati, si au avut loc foarte multe razboaie civile. In aceasta perioada, imparatul Aurelian (270-275), care a avut meritul sa restaureze integritatea imperiului (deoarece in urma conflictelor civile se formase in vest un imperiu Galo-roman si in est, unul Palmyrean), a decis sa abandoneze, in 271, provincia Dacia. Aceasta se justifica strategic, prin ideea scurtarii frontului de conflict fata de populatiile migratoare barbare pe linia Dunarii de Jos. 
Criza secolului III, se considera ca a luat sfarsit cu Diocletian (284-306). Acesta va initia o serie de reforme care vor schimba fata imperiului. Cu el se considera, ca incepe perioada dominatului (marcand sfarsitul perioadei principatului, care incepuse cu Augustus), imparatul devenind in mod oficial un monarh autocrat. A reorganizat administratia in mai multe prefecturi si diocese, si va imparti imperiul (in 286), el luand rasaritul (linia de impartire fiind intre Italia si Dalmatia), avand capitala la Nicomedia. Va instaura si Tetrarhia, prin care, imperiul va fi condus in continuare de 2 Augusti si 2 Cezari, cate un August si un Cezar pentru fiecare parte (apus si rasarit).

Fisiere in arhiva (1):

 Imperiul Roman - Exemplu de Hegemon.doc