Imaginea românilor în viziunea călătorilor străini

Numerosi calatori straini au vizitat Tarile Romane. Erau diplomati la curtile domnitorilor, misionari sau simpli calatori. Ei au descris evenimente, orase, biserici, peisaje si mai ales au scris despre locuitori, despre viata si obiceiurile lor. Aceste marturii au aparut in cartile: Paul Cernovodeanu, Calatori straini despre Tarile Roma ne, Serie noua, Vol. I, 1801 - 1821, Bucuresti, Editura Academiei, 2003. si Calatori straini despre Tarile Romane. Bucuresti Editura Academiei Romane, 2001. Dintre acestia ii amintim pe Giovan Andrea Gromo (calator italian), Conrad Jacob Hiltebrandt (pastor german), Anton Maria del Chiaro (secretar italian la curtea lui Constantin Brancoveanu), Marco Bandini (misionar italian), Franco Sivori (secretar italian), Robert Bargrave (calator englez), Vito Pilluzzi din Vignanelo, Trifon Korobeinicov, Paul Beke, Evilia Celebi, Earasmus Heinrich Schneider von Weismantel, Pavel din Alep calatori sau preoti.

Cea mai ampla descriere o face Anton Maria del Chiaro in cartea Revolutiile valahilor. El face multe referiri si la Moldova. Partea Intai a cartii are urmatoarele capitole: 7. Posturile valahilor 8. Ceremoniile eclestiastice.

Despre obiceiurile valahilor spune urmatoarele: Valahii sunt de un temperament vioi, voinici si rezistenti la oboseala, si obisnuiti din copilarie cu calaria. Locuitorii tarii poarta parul scurt in schimb preotii si calugarii il poarta lung, dupa datinele Bisericii Ortodoxe. Majoritatea valahilor poarta barba, ca si celelalte popoare orientale, iar altii poarta numai musteti; imbracamintea femeilor e un amestec de moda greceasca si turceasca, fara fata acoperita. Cele maritate isi acopera capul a doua zi dupa nunta cu o marama alba adusa in jurul barbiei, si legata la spate in 2 cozi lungi atarnate. Fetele isi gatesc capul cu parul propriu impletit in cosita, din care apoi formeaza un coc prins in ace. In zile de sarbatoare se gatesc cu haine bogate si juvaieruri scumpe, cu salbe de monete de aur de diferite marimi, pana la valoarea de 10 galbeni Fetele mai sarace poarta salbe de argint dupa punga lor. Jupanesele se plimba in oras in radvane trase de cate doi cai, cu valtrapuri de culoare verde sau albastra, dar nici odata rosie, culoare rezervata numai familiei domnitorului.

Vizitiul nu sade in fata, pe capra ca la noi, ci calare pe calul din stanga. Inlauntrul trasurii, cand nu e de moda nemteasca, nu se afla: locuri de sezut, dar se improvizeaza usor cu covoare si perne mari, acoperite cu catifea. Servitoarea, de obicei femeie batrana, care insoteste jupaneasa, sade; in dosul stapanei pe scandura fara perne. Boierii umbla-in oras calare, insotiti de un alai de slugi dupa demnitatea ce ocupa, iar la intrarea in curtea palatului descaleca, si inainte de a sui scara Curtii isi scot ghetele, punand in picioare niste pantofi, numiti turceste papuci; acelas obicei respectuos se intrebuinteaza la vizitele intre boieri. Daca vizitatorul e supusul unei natiuni orientale, ii se ...