Grecia

Limba: greaca Moneda nationala: drahma Natura: Grecia ocupa partea sudica a Peninsulei Balcanice si circa 2000 insule din Marea Egee, Marea Ionica si Marea Mediterana. Relieful este predominant muntos (4/5 din teritoriu). Astfel, in partea continentala se afla muntii Rodopi (in N), masivul Olimp (alt. max. din Grecia, 2911m), muntii Pindului si muntii Peloponesului, iar insulele sunt, la randul lor, muntoase (800-1000m, in insula Creta altitudinea trecand de 2400m). Campiile ocupa suprafete mai mari numai in N tarii (Campia Tessaliei I Campia Macedoniei). Seismele sunt frecvente. Clima mediteraneeana, cu veri toride si ierni umede (aspre in muntii din N); precipitatiile, in general reduse (Atena, 400 mm/an), sunt mai bogate in Nv (1300 mm/an). Raurile au debite variabile, mai importante fiind Vardarul, Struma si Marita. In vegetatie, alaturi de formatii tipic mediteraneene (maquis, sibleac, frigana) se intalnesc paduri de stejar, fag, conifere si pajisti de capre salbatice s. a. Exista 10 Parcuri Nationale si 15 Rezervatii Nationale ce ocrotesc elemente rare din flora (ex pinul de Alep) si fauna.

Populatia: Grecia are 10 264 00 locuitori; natalitate 10, 1 la mie, mortalitate 9, 3 la mie; popoulatie urbana 63%. Orase principale: Salonic, Patras, Larissa, Iraklion, Volos. Greci 98%, aromani, turci, albanezi. Circa 3 milioane de greci traiesc in strainatate. Cele mai populate zone sunt Atica (datorita prezentei conurbatiei Atena-Pireu), ce grupeaza peste 1/3 din populatia tarii, Campia Macedoniei (peste 200 loc. /km*km), Insulele Ionice (Korfu, 155 loc. /km*km), Lesbos, Samos, V Peloponesului (80 loc. /km*km). Valori mai scazute ale densitatii populatiei se intalnesc in Creta (60 loc. /km*km), Epir (35 loc. /km*km) si E Peloponesului (25 loc. /km*km). Valorile cele mai scazute sunt in republica autonoma a calugarilor de pe Muntele Athos (4 loc. /km*km). Culte: ortodoxism 98%, islamism, catolicism, protestantism.

Istoria: Stralucita civilizatie minoica care infloreste in Creta in mileniile 3-2 i. Hr. (Cnossos, Phaistos, Mallia) poate fi considerata prima manifestare a civilizatilor europene. Venite la inceputul mileniului 2 i. Hr. din N Peninsulei Balcanice, triburile indo-europene ale grecilor (ahei, ionieni, eolieni) isi extind in secolul 15 i. Hr. stapanirea si asupra Cretei si Ciprului, creand civilizatia miceniana (principalele centre-Mycene, Tirynth, Pylos); in secolul 12 i. Hr. dorienii, ultimul val indo-european, distrug civilizatia miceniana, stabilindu-se indeosebi in Pelopones. In jurul anului 1000 i. Hr. grecii colonizeaza coastele Asiei Mici si insulele din Marea Ionica. Orasele-stat (polysurile) fondate aici (Milet, Efes, Hailkarnas) vor cunoaste in urmatoarele 4 secole o dezvoltare mai rapida decat cele din Grecia metropolitana. In secolele 8-7 i. Hr., epoca marii colonizari, grecii intemeiaza orase pe coastele Marii Negre si ale Mediteranei (N Africii, Sicilia, S Italiei si Spaniei) Incercarea Imperiului Persan de a cuceri Grecia (razboaiele medice 500-449 i. Hr. ) ...