Gorbaciov și Reagan

Razboiul rece incepuse cand America se astepta la o era de pace si a luat sfarsit intr-un moment cand America se pregatea de o noua era de conflict prelungit. America si-a schimbat complet atitudinea fata de Rusia, trecand in numai cateva luni de la ostilitate la prietenie. Aceasta schimbare s-a desfasurat sub semnul a doi colaboratori: Ronald Reagan si Mihail Gorbaciov. Fiecare a crezut in victoria finala a propriei tabere.

Prabusirea Indochinei in 1975 fusese urmata in America de o retragere din Angola si de o adancire a dezbinarilor interne, si de un val de expansionism din partea Uniunii Sovietice. Forte militare cubaneze se raspandisera din Angola pana in Etiopia, in tandem cu mii de consilieri militari sovietici. In Cambodgia, trupele vietnameze sustinute si aprovizionate de Uniunea Sovietica puneau stapanire pe acea tara framantata. Afganistanul era ocupat de mai bine de 100 000 de soldati sovietici.Guvernul prooccidental al sahului Iranului a cazut si a fost inlocuit de un regim fundamentalist radical anti-American, care a retinut ca ostatici 52 de americani a caror majoritate era formata din oficiali

Impeiul sovietic a esuat in parte deoarece propria-I istorie il atrasese implacabil pentru extindere.. In fata monopolului atomic american, a reuit sa stabileasca o orbita de sateliti in Europa de Est si, in perioada poststalinista, sa se transforme intr-o puglobala. La inceput armatele sovietice au amenintat numai zonele apropiate, insa mai tarziu si-au extins influenta asupra continentelor indepartate.

Liderii sovietici nu au admis niciodata ca, in ciuda puterii sale militare, Uniunea Sovietica era inca o tara inapoiata.

Performanta lui Reagan a fost uimitoare. Nu stia aproape de loc istorie. O data, intr-o conversatie particulara, a pus semnul egalitatii intre Gorbaciov si Bismarck, sustinand ca amandoi au depasit obstacole interne identice, renuntand la o economie planificata centralizata si indreptandu-se catre piata libera. S-a dovedit ca un presedinte dispunand de cea mai superficiala pregatire academica avea sa dezvolte o politica externa consecventa. In timp ce predecesorii lui Reagan invocasera pricipiile americane ca structura de sprijin pentru o anumita initiative- Liga Natiunilor sau Planul Marshall – Reagan le-a mobilizat ca arme in lupta de fiecare zi impotriva comunismului.

Reagan credea ca era de datoria lui sa grabeasca recunoasterea de catre Gorbaciov a faptului ca filosofia comunista era gresita. O data ce liderii sovietici si-ar fi schimbat vederile ideologice, lumea ar fi fost scutita de multitudinea de dispute.

Mihail Gorbaciov, cel de-al saptelea successor al lui Lenin in linie dreapta, crescuse intr-o Uniune Sovietica ce se bucura de o putere si un prestigiu fara precedent. Totusi el a fost destinat sa prezideze decesul imperiului cladit ci atata sange si bogatie. Cand Gorbaciov si-a preluat functia in 1985, l era liderul unei supraputeri nucleare aflate intr-o stare de decadere economica si sociala. Cand a fost rasturnat de la putere, in 1991, armata sovietica isi indreptase sprijinul catre rivalul sau, Boris Eltin, partidul communist fusese declarat illegal, iar imperiul cladit in mod sangeros de toti conducatorii rusi incepand cu Petru cel Mare se dezintegrase.

În contrast cu reformele interne controversate, Gorbaciov era foarte bine văzut în occident pentru "nouă gândire" în problemele afacerilor externe. Gorbaciov a încercat să îmbunătăţească relaţiile şi comerţul cu occidentul prin reducerea tensiunilor războiului rece. El a stabilit relaţii apropiate cu unii dintre liderii occidentali, aşa cum au fost cancelarul german Helmut Kohl, preşedintele american Ronald Reagan şi primul-ministru britanic Margaret Thatcher (care a făcut remarca rămasă celebră: "Îmi place domnul Gorbaciov – putem face afaceri împreună."

Aceasta prabusire ar fi parut fantastica in martie 1985 cand Gorbaciov a fost uns secretar general. Asa cum se intamplase cu toti predecesorii sai, Gorbaciov inspira atat teama cat si speranta. Teama, in calitate de conducator al unei superputeri cel putin amenintatoare prin stilul sau enigmatic de guvernare, speranta, ca noul secretar general ar putea deschide calea spre mult asteptata pace. Fiecare cuvant al lui Gorbaciov era analizat pentru a descoperi un semn al relaxarii tensiunilor.

De data aceasta, credinta democratiilor s-a dovedit sa nu fie o simpla dorinta.Gorbaciov era lipsit de brutalitatea tuturor produselor anterioare ale nomenklaturii.

Pana si in 1991, Gorbaciov era privit de Washington ca un partener indispensabil in edificarea unei noi ordini mondiale- pana intr-acolo incat presedintele Bush a ales parlamentul ucrainean ca loc de intalnire a unui form in care sa laude calitatile liderului sovietic si importanta unitatii Uniunii Sovietice. Mentinerea lui Gorbaciov la putere a devenit principalul oboectiv al occidentalilor.

In timpul ciudatei lovituri de stat din august 1991, aparent indreptata impotriva lui Gorbaciov, toti liderii democrati s-au solidarizat de partea “legalitatii”, sustinand constitutia comunista care il instalase pe Gorbaciov la putere.

Aura lui Gorbaciov a atins apogeul cand a aparut in chip de lider impaciuitor al unei Uniuni Sovietice ostile ideologic si inarmate nuclear. La cinci luni dupa esecul loviturii de stat comuniste, el a fost obligat sa demisioneze si a fost inlocuit cu Eltin. De asta data, democratiile s-au alaturat rapid lui Eltin, in mare parte cu aceleasi argumente pe care , cu putin timp inainte, le invocasera in sprijinul lui Gorbaciov. Ignorat de o lume care nu demult il sarbatorise, Gorbciov a ratacit prin taramul uitarii rezervat oamenilor de stat naufragiati in efortul de a atinge obiective mai presus de puterile lor.

Gorbaciov a distrus partidul communist, care fusese organizat cu scopul précis de a acapara puterea si de a o mentine si care controlase de fapt fiecare aspect al vietii sovietice. El dories sa aduca modernizare, nu libertate; el increase sa faca partidul comunist semnificativ pentru lumea din afara; in loc de asa ceva, a deschis cale prabusirii sistemului care il formase si caruia ii daotora pozitia inalta la care ajunsese.

Condamnat de propriul sa popor pentru marimea dezatrului declansat in timpul conducerii sale, uitat de democratii si stanjenit de inabilitatea sa de a se mentine la putere, Gorbaciov nu a meriatat nici exaltarea, dar nici dispretul de carea a avut, alternative, parte. Cand Gorbavciov a preluat puterea, dimensiunea dezastrului sovietic tocmai incepea sa se intrevada. Ptruzeci de ani de razboi rece creasera o coalitie libera a aproape tuturor tarilor industrializate impotriva Uniunii Sovietice. Aliatul sau de odinioara, China, se alaturase si ea taberei adverse. Nu-I mai ramaneau ca aliati decat satelitii est- europeni, tinuti alatiru de amenintarea fortei sovietice implicita in Doctrina Brejnev, si care reprezentau o cale prin care resursele sovietice se scurgeau in afara, nu sporeau.

Din Angola si pana in Nicaragua, o America renascuta transforma expansionismul sovietic in impasuri costisitoare sau esecuri compromitatoare, in timp ce invigorarea strategiei americane, mai ales prin SDI, lansa o provocare tehnologica la care economia sovietica, stagnata si supraimpovarata nu putea raspunde. Intr-un moment in care Occidentul lansa revolutia microcipurilor pentru supercalculatoare, liderul sovietic isi vedea tara alunecand in sub dezvoltare tehnologica.