Frederic II sau cel mare

Frederic II, care intre 1740 si 1786 a domnit peste statul prusac situat in N-E Germaniei de astazi, a mostenit un regat cu o guvernare eficienta, un surplus bugetar si o armata bine instruita. In timpul razboiului pentru succesiunea la tronul Austriei (1740-1786), care a izbucnit in momentul cand Frederic a profitat de slabiciunea Austriei si a invadat Silezia, acasta armata si-a castigat renumele.

Printr-un tratat de pace cu Austria, Prusiei i-au fost cedate Silezia si Glatz. Prusia castiga un teritoriu de 41 500 km patrati, iar Frederic, supranumit acum cel Mare, un milion de supusi. Frederic a fost un model de despot luminat. Usor garbovit si neglijent in vestimentatie, el era un om invatat si cultivat, precum si un bun soldat. In copilarie, preocupariel sale pentru arta si literatura frenceza i-au atras zeflemelele tatalui sau Frederic Wilhelm I. Dar a preseveret, a invatat sa cante la flaut cu multa maiestrie sia compus muzica, in deosebi marsuri militare. De asemenea, a scris o istorie a vremurilor sale. In lucrarea sa Essai sur les formes de gouvernement din 1781, el declara ca daca principele este primul judecator, primul general, primul contabil, primul ministru al societatii, acest lucru este posibil nu pentru ceea ce el reprezinta, ci pentru ca el indeplineste atributii pe care aceste nume i le impun. Frederic a fost prieten cu filozoful francez Voltaire, care l-a laudat pentru reformele sale liberale. Si-a condus tara ca un autocrat, dar cu buna vointa progresinta. Asemenea ganditorilor franzeci care l-au influentat, era indiferent fata de religie si permitea libertatea de credinta. Sub domnia lui a sporit libertatea presei si tortura a fost abolita. Economia a luat avant prin sprijinul acordat constructiei de canale si drumuri, iar saracii ii erau recunoscatori pentru implicarea personala in ridicarea a sute de aziluri.

Fredericcel Mare nu avea o opinie pre buna despre soldatii sai. Ii considera tarandavi carora era nevoie sa li se inoculeze o disciplina stricta si nu trebuia sa li se permita sa gandeasca. Daca soldatii mei ar incepe sa gandeasca, remarca o data n-ar mai ramane nici unul in armata. Frederic mostenise de la tatal sau, poreclit regele sergent, metode riguroase de instructie militara bazate pe nesfarsite exerciti epuizante. In momentul urcarii pe tron in 1740 aceasta era incapabila de manevre rapide, insa in mai putin de un deceniu Frederic a transformat-o intr-una dintre cele mai puternice forte calare din Europa. In mod surprinzator, desi a fost unul dintre cei mai mari comandanti militari din istorie, Federic nu a apreciat razboiul. Desi a admis ca atacase Silezia in 1740 doar pentru a avea trupe gata de lupte, o vistierie a statului bine umpluta si o buna dispozitie, mai tarziu i-a marturisit lui Voltaire ca nu trebuie sa satirizam raboiul, ci sa scapam de el, asa cum un medic scapa de febra. In Europa razboiul de 7 ani, care a durat din 1756-1763 era o consecinta directa a ...