Fascismul Italian

CAPITOLUL 1

Introducere

Secolul XX a fost unul al marelor dezastre. Conflicte militare dar si ideologice, masacre, genociduri, toate au facut acest secol cel mai sângeros, din câte a avut a le trai omenirea. Lumea a fost dominata de lideri ce stateau în fruntea unor regimuri totalitare. Lideri care, prin pârghiile imense de care dispuneau, duceau o politica crunta întru ideea ce o promovau.

Elementul esential al a dictaturii fasciste a fost prezenta unui lider puternic, ferm si carismatic în fruntea statului. Acest lider simboliza statul. Imaginea i-a fost creata cu ajutorul masinilor propagandistice ale acestor state, dar si prin hotarârea si cruzimea de care dadeau dovada acesti lideri. Un popor se lasa condus de un regim autoritar si de un tiran atunci când individul ce face parte din acest popor se simte slab si neîncrezut. Pe fondul acestor predispuneri psihologice, cultul personalitatii a dat roade. Conducatorul statului însemna totul pentru fiecare si, desigur, era îndreptatit sa elimine pe cei ce nu acceptau acest fapt sau pe cei care ar fi putut sta în calea unui viitor luminos.

Dupa cum am mentionat, regimului fascist îi erau caracteristice represaliile de masa, însa spre deosebire de cel comunist, epurarile din interior erau mai putin frecvente, ele fiind îndreptate mai ales asupra evreilor si ale teritoriilor nou-cucerite.

O psihologie de masa puternica a fost comuna regimului fascist. Ideea de stat era atât de puternica, încât individul nu mai apela deloc la personalitate, locul ei fiind luat de „gândirea” de masa. Individul nu mai comporta ceva important în sine, el are valoare doar în grup. Paradele de masa demonstreaza perfect acest fenomen: mii de oameni executând gesturi în unison, împinsi de puterea înfricosatoare a acestui regim. Manipularea societatii avea un efect miraculos.

Adevaratele cruzimi ale acestui regim au avut loc, însa, în timpul celui de-al doilea razboi mondial. Miza era enorma pentru regimul fascist, scopul scuza orice mijloace, oricât de crude nu ar fi fost ele.

În acesti ani s-a accentuat fenomenul numit Holocaust, adica nimicirea evreilor. Evreii erau impusi sa traiasca în lagare de concentrare, în ghetouri. Asupra lor se efectuau tot felul de experimente medicale si militare, introducându-li-se substante experimentale în sânge pentru a urmari efectul lor, expunându-i în camere de intoxicari cu gaze, arsi în crematorii. Corpurile lor neînsufletite puteau fi încarcate în camioane si duse spre crematorii asemeni celui mai ordinar gunoi. Copiii si femeile ajunse în aceste lagare nu erau exclusi de la tratamente inumane: erau despartiti de ceilalti membri ai familiilor lor, erau impusi la munci istovitoare pe fond de malnutritie, schilidoti de catre gardieni, iar în caz de hotarâri ale unor functionari, arsi în crematorii, înpuscati si aruncati într-o groapa comuna cu cea mai mare cruzime. În anii razboiului victime ale fascismului au devenit peste 50 milioane de oameni. Prizonierii de razboi aveau si ei parte de tratamente similare.

Pe lânga violenta criminala, ca trasatura similara esentiala a acestui regim, trebuie analizat si alt aspect al sincronicitatii în pregatirea catre un razboi de talie mondiala.

Cel de-al II-lea Razboi Mondial cu pretul a zeci de milioane de jertfe a contribuit la distrugerea fascismului ca sistem de guvernare. Acest regim a fost la fel de crud atât în Germania, cât si în alte state în care era instituit.

Fascismul a fost si ramâne un fenomen macabru si tragice ale secolului XX.

Speram ca aceasta sistema odioasa – fascismul va constitui doar o fila tragica, dar trecuta ale istoriei omenirii. Nici o explicatie si nici o scuza nu poate fi valabila pentru a motiva existenta lui.

CAPITOLUL 2

Cauzele si conditiile aparitiei fascismului

Ascensiunea dreptei radicale dupa primul razboi mondial a fost fara îndoiala un raspuns, o reactie la pericolul si chiar la realitatea revolutiei sociale si a puterii clasei muncitoare în general, la Revolutia din Octombrie si leninism în special. Fara acestea, nu ar fi existat fascismul, deoarece, desi extremistii demagogi de dreapta au fost prezenti în politica într-un numar de tari europene începând cu sfârsitul secolului al nouasprezecelea, totusi au fost foarte bine tinuti sub control înainte de 1914. În aceasta privinta, sustinatorii fascismului au, probabil, dreptate în afirmatia ca Lenin a dat nastere lui Mussolini si lui Hitler.