Evoluția agriculturii românești în perioada interbelică

In perioada interbelica (1918 – 1938) Romania a traversat mai multe etape:

a) 1919-1922: etapa caracterizata prin resimtirea distrugerilor provocate de primul razboi mondial;

b) 1922-1928: perioada dezvoltarii relative, cand Romania isi face potentialul economic, productia industriala si agrara creste treptat si se incheie procesul de unificare in plan politic si economic;

c) 1929-1933: marea criza economica caracterizata prin inflatie, somaj, pauperizare;

d) 1934-1938: perioada relansarii economice a Romaniei datorita politicii protectioniste si a interventiei statului in economie. In 1938 Romania a atins punctual maxim al evolutiei sale.

Romania a fost in perioada interbelica o tara mediu dezvoltata, o tara in care ramura de baza era agricultura iar industria era in ascensiune.

Societatea romaneasca a fost si acum o societate a contrastelor, existand o mare diferenta intre mediul urban unde locuiau cam 18% din totalul de locuitori sic el rural.

Prefacerile, avantul, progresele Romaniei in perioada interbelica s-au datorat desarvasirii statului national Romania Mare, ceea ce a sporit potentialul uman si material al tarii.

REFORMA AGRARA DIN 1921

In comparatie cu reformele agrare de la mijlocul secolului 19, cea din anul 1921 a reprezentat o actiune de vanzare in masa a majoritatii pamantului marii proprietati, taranilor fara pamant sau cu pamant putin.

Ea a determinat substantial marea proprietate funciara. Taranimea, mica proprietate si productia ei agricola au devenit predominante in suprafata si agricultura tarii. Din 2309 mii de tarani fara pamant sau cu pamant insufficient, inscrisi pentru improprietarire, au primit loturi de 1479 mii sau 64%, ceea ce inseamna ca o serie de tarani a ramas si dupa 1921 fara pamant.

Pozitiv si inedit pentru reforma din 1921 este formarea izlazurilor comunale, din lipsa carora taranimea si-a adancit dependenta de mari proprietari si arendasi jumatate de secol. Totodata statul si-a marit rezerva sa cu peste 1,5 milioane de ha, majoritatea paduri.

Prefacerea marii proprietati funciare in mica proprietate taraneasca, pe langa efectele sociale de improprietarire celei mai mari parti a taranimii, in plan economic, e redus marea exploatatie cu avantajele sale, la una mica cu inventar rudimentar si randamente scazute. 1

DISTRIBUIREA EXPLOATATIILOR AGRICOLE PE GRUPE DE MARIME IN ANII 1930-1935

In perioada interbelica, institutiile de statistica s-au dezvoltat; nu este cunoscuta exact suprafata agricola pe categorii nici inaintea reformei agrare si nici dupa realizarea ei; nu s-au efectuat in toata perioada interbelica, inregistrari periodice spre cunoasterea configuratiei proprietatilor si exploatatiilor agricole. Directia de studii a Ministerului Agriculturii a publicat unele dale sumare asupra exploatatiilor agricole la nivelul tarii: numarul si suprafata lor, pe grupe mari de teren, in doua planuri – al suprafetei totale, agricole si forestiere, si al suprafetei insamantate, asimilabila celei arabile. S-au avut in vedere numai exploatatiile agricole particulare, ramanand in afara estimarii exploatatiile publice – ale statului, judetelor si comunelor, ale persoanelor juridice si morale.

Statistica din 1930 a facut o clasificare a exploatatiilor individuale pe grupe mari: 0-5 ha, 5-10 ha, etc. 2

1. Victor Axenciuc, “Evolutia economica a Romaniei”, pag. 99

2. Victor Axenciuc, “Evolutia economica a Romaniei”, pag. 183

REPARTITIA GOSPODARIILOR TARANESTI PE GRUPE DE MARIME A PAMANTULUI IN ANUL 1938

Datele cunoscutei anchete sociologice de la sfarsitul deceniului 4 completeaza imaginea generala a structurii funciare a satului romanesc in perioada interbelica.

Elementul inedit al anchetei este exprimat de inscrierea in total si in categorii a gospodariilor taranesti fara pamant, a caror pondere apare insa subestimata la 2,6%.

Actiune intreprinsa pe un esantion relative restrans cu cazuri – aproape 12000 fata de cele 3180 mii de gospodarii din tara, in 1930 – dar compensate partial de calitatea metodei si infaptuirii statisticii, ancheta poate fi, cu toate rezervele necesare, raportata la intreaga economie rurala, pentru obtinerea unei ipoteze de structura taraneasca nationala. 3