Etnogeneza românească

Etnogeneza reprezinta procesul de formare a poporului si limbii romane. In evolutia sa exista 3 etape:

-Faza 1 (Preliminara) in secolul I I.H.-106 D.H. cand romanizarea geto-dacilor s-a facut prin influienta.

-Faza a 2-a (Propriu-zisa) a stapanirii romane(106-271 D.H.)

-Faza a 3-a (Ulterioara) intre 271- secolul VIII cand s-a continuat procesul de romanizare a populatiei daco-romane si s-a terminat procesul de formare a poporului si limbii romane.

Faza 1: Geto dacii s-au desprins din neamul tracilor. Ei erau numiti geti de catre greci si daci de catre romani.

Herodot, ,,Parintele Istoriei", scria ca getii sunt cei mai viteji din neamul tracilor.

Geto dacii traiau in uniuni de triburi condusi de catre un rege. Ei au intrat in conflict cu persii la 514 I.H. condusi de Darius I; 335 I.H. cu Alexandru Macedon; 300 I.H. cu Lysymah, conducatorul Traciei si urmas al lui Macedon cu care ajunge la pace.

Religia geto-dacilor era politeista. Zeul suprem era Zamolxis-Gebeleizis.

Statul dac a fost creat in timpul regelui Burebista(82-44 I.H.) sprijinit de marele preot Deceneu.

Intinderea statului dac:

-N:Carpatii Padurosi

-S:Muntii Haemus(Balcani)

-V:Dunarea Mijlocie

-E:Gurile raului Bug