Ereziile antitrinitare si hristologice din perioada Conciliilor I-VI Ecumenice

Extras din referat Cum descarc?

Introducere
Cercetarea evolutiei teologiei crestine in primele secole ale erei noastre inseamna pentru societatea contemporana formarea unei conceptii exhaustive despre spiritualitatea europeana, asupra careea, pina in prezent, monopolizeaza formele cele mai diverse, construite insa pe aceeasi temelie, fondata intre secolele IV-VI, ale crestinismului primar.
In momentul in care leaganul crestinismului, Ierusalimul, a fost distrus (an. 70), focarul purtator al ideilor si conceptelor aduse de Iisus Hristos in Palestina s-a extins pe intreg Imperiul Roman, odata cu migratiile evreilor crestinizati in toate colturile acestuia. Dupa edictul lui Constantin cel Mare, de tolerare a noii religii iudaizante, adeptii acesteea s-au manifestat in toate ramurile de activitate, in special printre filosofii greci, foarte interesati de ,,tainele" pe care le propuneau crestinii, de minunile invaluite in mister manifestindu-si insistenta dorinta de a le supune ratiunii lor.
Cele mai profunde teorii crestine se pareau a fi dogmele despre fiinta lui Dumnezeu si despre cea a lui Iisus Hristos. Prima lua numele de dogma trinitara, deoarece exprima raportul dintre cele trei Persoane ale unui si aceluiasi Dumnezeu, Tatal, Fiul si Duhul Sfint, ca fiind unul coordonator, de egalitate in origine, atribute si functii. Cea de-a doua - dogma hristologica, deoarece se refera la raportul dintre cele doua firi sau naturi ale Persoanei Fiului lui Dumnezeu, dupa nasterea lui din Maria, si sustine ca in Iisus avem de-a face cu o singura Persoana divina care cuprinde doua firi: divina si umana.
Patrunderea crestinismului in mediile filosofice grecesti, de un caracter gnosticizat, platonicizat sau influientat de alte curente antice, a adus pericolul interpretarii eronate a teoriile irationale si bazate in mare parte doar pe credinta, ale evreilor crestini, printre care si dogmele enuntate mai sus. Avind in vedere si lipsa de comunicare intre centrele de studiu crestine, cum ar fi Scoala Alexandrina si Scoala Antiohiana, chiar din primele zeci de ani ai erei noastre, incepind cu persoana devenita simbolica, ca fiind a primului eretic, Simon Magul, au aparut periodic, inflorescente de teorii si dogme periferice, printre care, unele din ele au avut un rasunet atit de mare, incit la stoparea lor a fost necesara implicarea autoritatilor imperiale in sustinerea Bisericii oficiale. Aici este vorba despre curentele eretice pe care le vom prezenta in articolul ce urmeaza.
Avind un suport de studiu selectat din literatura istorico-teologica, cum sunt lucrarile prof. dr. Ioan Ramureanu, pr. Eugen Dragoi, John Meyendorff, dar si opera scriitorului antic Eusebiu de Cezareea Viata fericitului imparat Constantin, am prezentat concis cele mai reprezentative curente scindatoare care in secolele IV-VI au cauzat organizarea unui sir de sinoade ale tuturor jurisdictiilor bisericesti ale imperiului, ramase in istorie sub numele de Concilii Ecumenice.
Actuatitatea temei in cercetare este una incontestabila, deoarece in ultimile decenii se intensifica tot mai mult discutiile pe baza dialogului interreligios si interconfesional, in care se fac referinte semnificative la situatia istorica a scindarii partilor implicate in discutie, iar rezolvarea disputelor poate avea loc doar in temeiul revenirii teoretice la situatia initiala, de unitate antesinodala.
1. Arianismul
Erezia fondata de preotul crestin Arie (n. 256 -  m. 312), originar din Libia, care ataca principiile dogmatice ale Bisericii Crestine, s-a dezvoltat in conditiile lipsei de comunicare intre cele doua focare de studiu si de cercetare in domeniul teologic, Scoala Alexandrina si Scoala Antiohiana, ce aveau o influienta majora in Biserica primelor veacuri de la aparitie. Conceptia eretizata a lui Arie cuprindea teoria despre fiinta lui Iisus.
Doctrina crestina autentica sustine existenta unui singur Dumnezeu, a carui Fiinta este cuprinsa din trei Persoane (Tatal, Fiul-Iisus, Duhul Sfint) egale ca forta, nedespartite si neamestecate substantial, avind aceleasi atribute si principii de viata si activitate. Arie sintetizaza insa 5 principii noi pe marginea caracterului Persoanei a doua din Sfinta Treime , Iisus. Astfel ca, dupa acesta, Dumnezeu-Tatal este singurul necreat si nenascut, iar in sustinerea acestei pareri, el aducea semnificatia etimologica a cuvintului ,,Tata", care i-ar oferi, in mod rational, superioritate de virsta fata de Fiul, si respectiv, ideea descendentei acestuia din primul. A doua invatatura eronata este atentarea la consubstantialis Patri , spunind ca Iisus e creat din voia Tatalui, dar nu si din fiinta lui, si ca originea acestora nu e comuna, dar a Tatalui este mai veche. O alta idee ariana este ca Fiul ar fi schimbator si imperfect, capabil sa greseasca, dar se bucura de cea mai mare cinste fiindca e prima creatura a Tatalui. Urmatoarea e enuntarea scopului crearii Fiului, cum ca acesta a fost creat pentru facerea universului, deoarece imensa maretie a Tatalui nu i-ar fi permis sa aiba contact cu materia . Utima parere eretica era ca Iisus a devenit ,,fiu adoptiv al Tatalui" , ca el ,,nu este adevaratul Dumnezeu, ci El, ca si toti altii, se numeste Dumnezeu prin participare" dupa har.
Arie, la inceput, isi propaga noile invataturi doar printre prieteni si cunoscuti, insa incepind cu 318, a inceput sa le predice si in Biserica. Dupa repetate incercari de readucere in albia teologiei adevarate a episcopului Alexandriei, Alexandru (313-328), in situatia in care erezia se extindea tot mai mult in rindul clerului si laicilor, in urma unui Sinod convocat la Alexandria, cu participarea a in jur de 100 episcopi din Egipt, Libia si Pentapole, intre 320-321, arianismul a fost condamnat, iar promotorul acestuia si prietenii lui, printre care si episcopii Secund de Ptolemaida si Teonas de Marmarica au fost excomunicati.


Fisiere in arhiva (1):

  • Ereziile antitrinitare si hristologice din perioada Conciliilor I-VI Ecumenice.docx

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Bibliografie

1. Prot. Prof. Dr. Ioan Ramureanu, Istoria Bisericeasca Universala, Bucuresti, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 2004, pag. 133-194.
2. Pr. Eugen Dragoi, Istoria Bisericeasca Universala, Bucuresti, Editura ,,Historica", 2001, pag. 113-262.
3. John Meyendorff, Teologia bizantina, Bucuresti, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1996, pag. 46-59.
4. Eusebiu de Cezareea, Viata lui Constantin cel Mare, Bucuresti, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1991, pag. 10-12.


Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prețul este fără TVA.

Hopa sus!