Epoca Renașterii în Germania

1. Renastere si Umanism

Renasterea este o perioada istorica de progres cultural a umanitatii. Termenul de Renastere provine din limba franceza "Renaissance" care a fost pus in circulatie in secolul XVIII pentru a insemna reinnoirea artelor. La aparitia Renasterii a contribuit transformarea structurii profunde ce a avut loc prin trecerea societatii de la feudalism la capitalism. Renasterea a fost favorizata de acumularea de cunostinte. Pornind de la nevoia de adevar si rationalitate, de la nevoia de renuntare la dogme, Renasterea s-a manifestat prin intoarcerea la valorile culturale ale Antichitatii greco-latine, prin afirmarea nestingherita a individualitatii umane. Putem vorbi de Renastere din a doua jumatate a secolului XIV pana in prima jumatate a secolului XVI. In sens larg Renasterea se caracterizeaza prin umanism si reforma care sunt momente de emancipare sociala si spirituala. Umanismul este faza de inceput a Renasterii si se caracterizeaza prin doua elemente, si anume prin intoarcerea la valorile culturale si filosofice si prin cultivarea unor discipline ale spiritului (literatura, arta pentru ca sa se premareasca omul, considerat nu numai fiinta naturala ci si sociala, fiind o parte a societatii cu obligatii dar si cu drepturi, cu aspiratii proprii). Umanismul a aparut mai intai in Italia, in sec XIV-XV (Petrarca, Boccacio , Leonardo Bruni , Poggio Bracciolini, Pico della Mirandolla, Lorenzo Valla), apoi s-a raspandit in Franta (Rabelais, Montaigne), Tarile de Jos (Erasmus din Rotterdam), Anglia (ThomasMorus, Francis Bacon, Shakespeare ) Germania (Ulrich von Hutten, Johann Reuchlin), Ungaria (Janus Pannonius, Bonfini). Umanistii au fost carturari eruditi, cu preocupari multilaterale. Ei s-au manifestat cu predilectie pe taramul beletristicii, filologiei, istoriei, geografiei umane, filozofiei, si celorlalte discipline numite si astazi umanistice. Renasterea propriu zisa este etapa de maturitate in care se manifesta pregnant transformarile generale, in care cultura dobandeste o mai mare autonomie fata de Antichitate. Se caracterizeaza prin dezvoltarea artei, a stiintei si a filosofiei . In aceasta faza, intre 1450-1600, umanismul continua sa se dezvolte mai ales in tarile din afara Italiei. Renasterea nu a fost un fenomen national, ci a fost o miscare de eliberare spirituala care s-a manifestat si in Franta, Germania, Anglia, Polonia, Cehia, Tarile Romane.

2. Renasterea si Reforma

Reforma este o alta dimensiune a Renasterii , pregatita de Erasmus din Rotterdam, pusa in practica de catre Martin Luther si Calvin. Reforma exprima vointa de emancipare, de insusire a tuturor formelor vietii, manifesta tendinta ca viata sociala sa se desparta de Biserica. Renasterea si umanismul au contribuit la adancirea crizei religioase, prin eliberarea spiritului uman de sub tutela Bisericii. Umanistii au inoculat in spirit gustul criticii. Acest mod de a gandi venea in contradictie cu doctrina oficiala care se baza pe autoritatea Scripturii si pe traditia Apostolilor. Prin exegeza filosofica, ei au repus in circulatie textele primare ale crestinismului, iar prin tiparirea acestora le-au facut cunoscute unui numar mare de persoane. S-a constatat ca Biserica interpretase in favoarea ei unele pasaje ale Bibliei, iar unele documente pe care se sprijineau pretentiile ei de dominatie erau false.

Anticlericalismul european a luat o forma ascutita si, pentru prima oara, victorioasa in Germania Renasterii gratie spiritului combativ al lui Martin Luther (1483-1546). Om al bisericii german, si-a pus talentele de polemist in serviciul unei teologii simple si radicale, antrenand Germania intr-o miscare contestatara care a depasit de departe cadrul religios. Aroganta nobililor si privilegiile considerabile acordate fetelor bisericesti in general (pe cind taranii duceau o existenta mizerabila) au dat o dimensiune sociala contestatiilor. Reforma a mobilizat deci, intre 1517 si 1555, intreaga Germanie impotriva papalitatii si a reprezentantului sau spaniol Carol Quintul.