Educația În Roma Antică

Dupa ce pater familias isi exercita dreptul sau de recunoastere a copilului, urma, in ziua a opta daca era fata si intra noua daca era baiat, ceremonia acordarii numelui; pana atunci, dupa cum era baiat sau fata. Ceremonia consta din sacrificii si rugaciuni de purificare, care se incheia cu o masa familiala. Cu acest prilej se indeplineau si o serie de practici, mai ales din partea bunicelor si a moaselor, pentru inlaturarea si prevenirea oricaror vraji, farmece, blesteme sau deochi, care ar fi putut dauna nou-nascutului. Pentru a-l feri si in viitor de toate acestea, se atarna de gatul copilului, ca amulet, un medallion (bulla), rotund sau in forma de inima. Toti copiii nascuti liberi purtau acest amulet, dar pe cand al celor saraci se facea din piele, al celor bogati era de aur; baietii il purtau pana cand imbracau toga virilis, iar fetele pana la casatorie.

In epoca republicana nou-nascutul nu era anuntat la nici o autoritate religioasa sau civila pentru inregistrare. De aceea nici numele care-i era dat nu era tinut in evidenta inainte de a imbraca toga virilis, cand era constatat official si trecut pe listele de cetateni. Singura instiintare se facea din partea tatalui cu ocazia efectuarii recensamantului de catre censori pentru stabilirea veniturilor, respective a impozitelor. In timpul imparatului Marcu Aureliu, au fost introduse primele registre oficiale de nasteri, care aveau scopul de a stabili varsta fiecarei persoane. De atunci tatal era obligat ca in rastimp de 30 de zile de la nastere sa anunte numele si data nasterii copilului. Influenta mamei isi punea pecetea asupra intregii vieti viitoare a copilului. Este simbolic, dar nu mai putin elocvent in aceasta privinta, episodul transmis de traditia istorica privitor la revolta lui Coriolan si actiunea lui dusmanoasa impotriva patriei sale: dupa ce nici rugamintile trimisilor poporului roman, nici acelea ale preotilor nu l-au putut indupleca, el s-a oprit in fata dojenilor mamei sale. Atunci cand mama nu isi putea indeplini acest rol de educatoare a propriilor sai fii, se cauta in cadrul familiei vreo ruda mai in varsta si care impunea respect in jurul ei pentru a i se incredinta misiunea de a-i creste intr-o atmosfera de inalta tinuta morala si severitate. Deci, nu se recurgea nici atunci la vreo doica platita.

La varsta de sapte ani baietii ieseau de sub influenta directa a mamei si, in general, a femeii, trecand sub aceea a tatalui. Sub supravegherea tatalui, copii se initiau treptat in cunoasterea si practicarea unui fel de viata traditional; ei se deprindeau sa imite gesturile, vorbele si chiar munca celor mai in varsta. Pe masura ce cresteau in ani, ascultand mereu pe cei mari in mijlocul carora traiau vorbind despre mersul vremii, despre animale dometice si salbatice, despre lucrarile de zi cu zi sau de sezon, copii isi castigau si o anumita experienta de viata. Intr-o etapa urmatoare ei asistau la muncile campului, insoteau pe pastorii de turme sau pe plugari si ...