Distrugerea satelor și urbanizarea forțată 1948 1989

Dezvoltand proiecte industriale de dimensiuni gigantice, regimul avea in mod fiesc nevoie de o mana de lucru care sa sustina acest efort al industrializarii intensive. In acest scop, autoritatile au incurajat incepand cu anii 50, dislocarea treptata a unei mari parti a fortei de munca in special generatiile tinere - spre centrele industriale nou aparute. Consecinta directa a acestei politici a fost modificarea, intr-un interval relativ scurt, a balantei socio-demografice a tarii. Intre mediul rural si urban, migratia populatiei a avut o singura directie, dinspre sate catre orase.

La inceputul anilor 50 si in anii 60, PCR si conducerea de stat au lansat un program extins de constructii de locuinte, pentru a indeplini cerintele urgente ale noilor oraseni. Vreme de 15 ani, intre anii 1955 si 1970, apartamentele au fost construite la periferie, pe trenuri virane, de-a lungul unor bulevarde de centura si al soselelor de acces in orase.

In aceasta prima faza, pana la inceputul anilor 70, este corect sa afirmam ca in general centrele istorice nu au fost afectate. Primele demolari majore in zonele arhitecturale traditionale au avut loc la Suceava, Pitesti, Vaslui, Giurgiu si Targoviste.

Dupa 20 de ani de la inceputul acestui proces, structura si aria cladirilor a cel putin 29 de orase din Romania erau distruse in proportie de 85-90%, fiind inlocuite cu blocuri de apartamente de un caracter total diferit.

Pincipiul sistematizarii s-a numarat printre intentiile de politica sociala a partidului inca din ultimii ani ai regimului Dej, dar el a capatat consistenta si amploare in anii regimului lui Ceausescu. In noiembrie 1965, la initiativa acestuia este infiintata Comisia Centrala pentru Sistematizarea Satelor, comisie care urma sa intocmeasca planuri de perspectiva pentru o folosire cat mai eficienta a pamantului agricol si a retelei hidrogrfice existente. In conferinta nationala a partidului din decembrie 1967, Nicolae Ceausescu a prezentat prototipul viitoarei asezari rurale romanesti: fiecare comuna urma sa aiba una sau mai multe scoli, o biblioteca publica si o casa de cultura, cinematograf, dispensar medical si maternitate, o baie publica si o retea de magazine care sa asigure aprovizionarea locuitorilor cu bunuri de consum. In paralel, in aceste comune urmau sa fie adusi un numar din ce in ce mai mare de intelectuali, pentru a determina, pe termen mediu, transformarea acestor comune in asezari semiurbane. In 1973, acest program a fost initiat in judetele din aproprierea Capitalei (Ilfov, Calarasi) si extins apoi la nivelul intregii tari. Sistematizarea rurala prevedea reamplasarea gospodariilor din satele mici si risipite, considerate ca fiind lipsite de perspective de dezvoltare, urmand sa fie concentrate in comune cat mai compacte. Un numar de cateva sute de comune, selectate pe tot cuprinsul tarii, urmau sa fie transformate in centre agroindustriale cu statut de oras; locuitorii acestora, in numar de cel putin 5000 in fiecare ...