Se vor implini, in luna octombrie, trei veacuri de la nasterea luiDimitrie Cantemir, voievodul carturar prin care poporul roman a inscris, pentru prima oara, numele unuia din fii sai in panteonul gloriilor universale. Caci daca si mai inainte din mijlocul neamului nostru au rasarit carturari ce au atras atentia asupra lor, cucerindu-si admiratia si stima contemporanilor si a urmasilor (sa ne gindim, intre altii, la Nicolae Milescu, primul care si-a vazut o scriere tiparita la Paris), Cantemir este ,,intiiul om de stiinta roman" a carui opera face autoritatea in epoca si a carei personalitate impresioneaza ca un simbol reprezentativ pentru umanitatea intreaga.
Asa cum intr-un Leonardo da Vinci, Copernic, Giordao Bruno, s-au intrupat nu numai traditiile unei culturi si geniul unei natiuni, ci si eterna aspiratie a fiintei umane spre cunoastere si Cantemir a devenit - inca din timpul vietii - tipul savantului de orizont universal, neobosit explorator al unor domenii noi de cercetare si militant pentru valori ce interesau toata limea culta a vremii.
Gloria lui Cantemir isi are desigur explicatia si in destinul lui uman, care s-a impletit cu al altor doi ilustri contemporani - Petru cel Mare si Carol al XII-lea suedezul - intrind ca atare intr-o foarte cunoscuta scriere ale lui Voltaire. Dar mai ales isi are sorgintea in informatia si ideile sale despre o lume putin cunoscuta, dar plina de interes: imparatia sultanilor. Nu in ultimul rind se aseaza si curiozitatea europei stiintifice pentru tara si poporul din care provenea noul membru al Academiei din Berlin.
Este cit se poate de semnificativ ca daca pentru tar si mediul rusesc, unde a fost obligat sa se stabileasca dupa infringerea de la Stalinesti, Cantemir a fost, in primul rind, consilierul inegalabil in probleme de politica orientala Leninista pe care le cunoastea ce nimeni altul - pentru membrii Academiei din Berlin, care il coopteaza in 1714 in rindul lor, Cantemir este mai ales romanul invatat, care le poate satisface curiozitatea pentru cele de acasa
intr-o magistrala ,,Descriptio Moldaviae". Intiia lui carte stiintifica scrisa pentru cititori de peste hotare a fost cartea despre tara lui si tot inlegatura cu lupta sa politica de libertate a Moldovei de sub jugul Otoman alcatuieste si mult tradusa si citita istorie a ridicarii si caderii Imperiului Otoman. Cantemir a mai avut un rol de precursor al literaturii de inspiratie orientala.
,,Istoria ieroglifica" este din 1705, mediteaza la problemele statului, ale starilor sociale, ale destinului, declinului imparatiei otomane, imparatie de atunci anuntata falimentara. Deci un program de preocupatori tipice pentru secolul al XVIII-lea. Cantemir a dat o carte pentru toata lumea, pe care au citit-o cu pasiune.
Marele sau rol a fost insa de a pune in mina cititorilor occidentali, intr-o forma atractiva, analele turcesti traduse, adnotate si comentate de dinsul ca un cunoscator profund al societatii otomane, al institutiilor si oamenilor. Daca din punct de vedere stiintific, fapt ca ,,Istoria Imperiului Otoman" este in buna parte asemeni transpunerii de anale otomane, ii reduce din valoare, facind pretionase numai adnotatiile lui Cantemir tocmai acest lucru i-a asigurat gloria.
Se poate vorbi despre Cantemir ca despre cel dintii roman care exercita asupra constiintei culte europene o influenta reala.
Pentru noi insa, oricit de mare ar fi mindria acestei prezente universale, cel ce se odihneste acum in cripta de la Trei Ierarhi din Iasi a fost, inainte de toate, cea mai extraordinara sinteza romaneasca a epocii, cel ce a rezumat in opera sa o istorie, o tara, un popor, o cultura. Pentru N. Iorga, Dimitrie Cantemir inseamna modul romanesc de a fi in civilizatia universala, iar pentr G.Cogalniceanu - ,,prin Cantemir noi simbolizam nivelul vechiulului carturar roman". Dar, asa cum tot N. Iorga arata intr-o conferinta, opera si ideile lui Cantemir reprezinta cel mai evident document despre constiinta de sine a neamului romanesc de pretutindeni la sfirsitul veacului al XVII-lea si inceputul celui de-al XVIII-lea.
Cantemir este primul care se simte in fata universului, a istoriei si viitorului, purtatorul de cuvint al tuturor romanilor. Lui ii revine si gloria de a fi faurit intiia notiune menita sa circumscrie aceasta unitate, atunci cind s-a apucat sa scrie ,,Hronicul romano-moldo-vlahilor". Fiind cunoscator profund al limbii romanesti, desi a stat de mult departe de tara, cunostea si culturile romanesti de dinaintea sa. Cantemir mai poseda o calitate ce-l facea unic in vremea si printre contemporanii sai; ,,este un izvor al destinelor viitoare ale poporului sau". Nimeni, nici cei mai luminati carturari si politicieni romani ai vremii de atunci, nu mai aveau puterea in aceasta conjunctura grea sa mai strabata cu mintea ceata viitorului. Cea mai mare izbinda a geniului lui Dimitrie Cantemir a fost aceasta intoarcere a poporului sau cu fata catre viitor.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
