Diferite aspecte ale simbolurilor solare din epoca bronzului

Problema spiritualitatii epocii bronzului a fost tratata in literatura de specialitate foarte sumar, acest subiect nu a prezentat un interes major, mai ales ca descoperirile care ar putea apartine unui cult sau unei manifestari religioase sunt disparate si doar pe baza locurilor de descoperire sunt greu de interpretat. Se poate spune, ca, alaturi de covârsitoarea majoritate a diverselor vestigii arheologice care pot fi atribuite elementelor de cultura materiala dezvoltate pe parcursul epocii bronzului pe teritoriul actual al Transilvaniei, au aparut si descoperiri care ne pot da indicii în legatura cu diversele aspecte ale vietii spirituale, caracteristice comunitatiilor umane care au locuit in zona discutata, asa dupa cum de exemplu podoabele gasite în morminte si depozite ne pot ajuta sa ne facem o idee despre modul de înfrumusetare a corpului. Aceste elemente se refera atât la domeniul reprezentarilor plastice si de arta decorativa, la simbolistica cultica a acestora cât si la evolutia diverselor practici de cult si credinte religioase caracteristice populatilor locale din epoca bronzului.

Este interesant ca manifestarea cultica a epocii bronzului nu a manifestat un viu interes pentru specialisti ca si in cazul altor epoci. Totusi, autori precum I. Bona , Marjia Gimbutas , Ivan Ordentlich, Nicolae Chidiosan I. Bejinariu , Schuster , C.I. Popa et alii si-au adus contribtia în aceasta problema fie printr-o încercare de a gasi un înteles artefactelor care pot fi atribuite unor practici religioase, fie prin clasificari ale lor, fara a se ocupa foarte mult de partea explicativa. În literatura de specialitate prima mentionare a unui astfel de obiect a fost facuta în 1901, de E. Oroz care publica un fragment apartinând unui car votiv de factura Wietenberg provenit din asezarea de la Pietris-Gerla pe care l-a considerat un vas pentru suspendat. .

O analiza a iconografiei de pe obiectele epocii bronzului a aratat ca acesta imagini simbolice au rol extrem de important în cosmologia mitica, fiecare fiind un însotitor al soarelui în eterna sa calatorie ciclica pe cer în cursul unei zile iar în timpul noptii în lumea de dincolo

Terminologie

Religia poate fi o îmblânzire sau o împacare a puterilor superioare omului despre care se crede ca guverneaza si controleaza cursul naturii si al vietii omenesti. Are o structura duala cu doua componente, una teoretica si alta practica. Prima componenta consta din credinta în fiinte cu puteri superioare omului si a doua în încercarea de a le multumi. Dintre acestea doua, credinta este cea mai impotanta . Cuvântul religie vine de la religio din limba latina si poate avea mai multe sensuri: teama, scrupul, lealitate, superstitie; teama de zei, credinta, cult, ceremonie, sacralitate, juramânt, loc sacru, obiect de cult. Este folosit si cu tenta negativa desemnând impietate, profanare, sacrilegiu.

Simbolul este un termen plurisemantic, a carui sensuri sunt folosite in functie de autor si de subiectul abordat. Simbolul atât în religie cât si în mitologie este o reprezentare conventionala concreta a unei notiuni abstracte care are ca scop accesibilitatea unor mituri incomprehensibile în forma lor originala . Este o reprezentare a unor obiecte, dar nu o reproducere fidela, care primeste doar niste caracteristici ale acestora prin care este evocata idea. Prin simbolism obiectele cele mai simple, obisnuite sunt transfigurate, idelizate si capata o valoare noua, nelimitata .

Simbolismul solar este expresia noilor conceptii urano-solare In neolitic este atestata prezenta simbolurilor solare dar acestea sunt nesemnificative. Cultele urano-solre iau amploare odata cu patrunderea triburilor indo-europene in zona carpato-dunareana, o contributie având si manifestarile mai vechi cu astfel de caracteristici si care acum devin mai importante. Se pare ca are loc o “uniformizare” a cultului cuprinzând o mare parte a Europei, lucru care rezulta din ansamblul de simboluri care s-a pastrat pe ceramica, arme, podoabe.