Oliver Cromwell s-a nascut in Huntingdon pe data de 25 aprilie 1599 fiind singurul mostenitor pe linie masculina care a copilariei din familia sa. De la moartea lui in 1658 ca Lord Protector si pana in prezent, viata, cariera si reusitele acestuia au fost subiect de investigatie si dezbateri virulente. Ce e cert insa, e ca prezenta sa a fost un element cheie in timpul celor mai tulburi momente din istoria Imperiului Britanic. Nascut intr-o familie cu un statut financiar foarte bun si cu o larga influenta regionala, a fost educat la Huntingdon si mai apoi la Cambridge, crescand sa fie un modest detinator de pamant din Anglia de Est. In urma decesului tatalui sau in 1916 si mai apoi a unui unchi de pe linie materna, mostenirea lasata in urma precum si castigul pe care-l facea nu erau de ajuns pentru a intretine o familie in continua expansiune. Traia din cultivarea pamantului si colectarea darilor, mai intai in zona sa natala, apoi incepand din 1631 in St.Ives si din 1936 in Ely. Desi statutul financiar il plasa acum pe ultimele locuri, Cromwell facea parte din nobilimea detinatoare de pamant, cunoscuta sub numele de"gentry,, care dominau scena politica si sociala a tarii. Pana in 1640 a avut un rol minor in administratia locala si niciunul in politica nationala. Odata cu conflictele dintre rege si parlament urmate de izbucnirea razboaielor civile, a reusit sa se ridice din obscuritate si sa ajunga la putere. I. Ascensiunea politica si militara 1.1 In primavara anului 1640, regele a convocat Parlamentul cel scurt, fiind obligat pe de o parte, de banii irositi in razboiul cu scotienii, cat si de nevoia de a aduce in sprijinul lui deputatii pentru viitoarele sale confruntari . Oliver Cromwell este si el parte din acest parlament, fiind ales ca unul dintre cei doi deputati trimisi de Cambridge, atestand renumele local de care se bucura precum si inaltarea spre ,, ranguri si putere" , dupa cum va dovedi 13 ani mai tarziu prin titlul sau de Lord Protector. La 3-4 ianuarie 1642 regele, pierzandu-si rabdarea, surprinde Camera Lorzilor cu un ,,impeachment" dat de procurorul general, facand istorica incercarea de a-i lua prin surprindere pe cei cinci deputati pe care-i banuia vinovati ca fiind instigatorii prelungitelor incercari de rasturnare a monarhiei. Dupa aceasta miscare esuata, regele paraseste Londra iar pentru partizanii angajati ai Parlamentului, precum Cromwell, lupta personala cu Carol era oficial inceputa pe plan ideologic, si mai tarziu pe teren, dupa inaltarea steagului de razboi de catre rege la Nottingham opt luni mai tarziu . Cromwell a fost unul dintre cei 14 deputati imputerniciti delegati de catre Comitetul pentru Irlanda al Camerei pentru a sprijini si rezolva afacerile irlandeze, participand si la crearea celor ,,Nouasprezece propuneri" adresate la 2 iunie ca un ultimatum regelui, si afirmand in toate punctele sale ideea suveranitatii parlamentului. Astfel se incepe preludiul razboiului ce avea sa izbucneasca in curand. Nordul catolic si vestul erau mai curand de partea regelui, in timp ce sudul si estul erau de partea parlamentului. Asadar ambele parti cautau sa obtina sprijinul tarii, iar in aceasta etapa pozitia universitatilor Oxford si Cambridge capata o importanta deosebita, regele sperand sa obtina un raspuns loial atat din punct de vedere finaciar cat si politic. Intentia sa s-a facut cunoscuta printr-o scrisoare trimisa la 24 iulie in care regele sugera ca o parte din argintaria colegiilor sa ii fie trimisa la York. Oliver Cromwell deputatul orasului Cambridge, acum comandant militar al armatei parlamentului, intercepteaza argintaria, pacalindu-i pe regalisti si confiscand argintaria raportata Parlamentului ca avand o valoare de 20 000 de lire sterline. 1.2 Carol I inalta la Nottingham in data de 20 august steagul razboiului, avand alaturi de el o adunare de printi constituita din fii sai precum si din nepotii sai, printii palatini Rupert si Mauriciu de Renania. In numele regelui, un herald citeste proclamatia de razboi impotriva ,,rebeliunii contelui Essex". Regele avea un plan clar, de a inconjura Londra; parlamentul nu are nici unul, inafara de a-l prinde pe rege viu. Iau parte activa la razboi - in ambele tabere - cei mai buni oameni ai natiunii, cu vitejie si credinta, dar cu o stiinta militara destul de mediocra, in urma perioadei de stabilitate data de domnia dinastiei Tudor. Unii sefi de armata, ca Rupert de Renania desi bun cavaler dar prost tactician, au avut sarcini de comanda pe continent. Altii, precum Oliver Cromwell comandantul unei mici trupe armate de cavaleristi, aveau cunostinte militare doar din lucrari de strategie.
1. Fraser, Antonia, Cromwell, Editura Politica, Bucuresti, 1982 2. Muresan, Camil, Revolutia burgheza din Anglia, Editura stiintifica, Bucuresti, 1964 3. Maurois, Andre, Istoria Angliei, Editura Orizonturi, Bucuresti, 1987
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
