Democrația antică și modernă

Extras din referat Cum descarc?

Termenul demokratia a fost concepul in urma cu aproximativ 2.400 de ani. In ciuda faptului ca politologii au opinii diferite asupra anumitor detalii in a defini si evalua democratia, Dahl a propul 8 criterii de definire a termenului democratie: 1) dreptul de vot, 2) dreptul de a fi ales, 3) dreptul liderilor politici de a concura pentru sustinere si voturi, 4) alegeri care sa fie libere si corecte, 5) libertatea de asociere, 6) libertatea de exprimare, 7) surse alternative de informare, 8) institutiile responsabile de politicile publice sa depinda de vot si de alte expresii ale preferintelor. Aceste cerinte sunt implicie in definitia simpla a lui Lincoln, conform careia democratia este guvernarea de catre popor si pentru popor.
Paternitatea termenului ,,democratie" i se atribuie adeseori lui Herodot. La Herodot gasim o organizare sociala condusa de demos ori de catre cei multi, in opozisie clara cu monarhia sau oligarhia. Herodot este cel care asociaza conducerea exercitata de demos cu isonomia, legea egala; o asociere ce ramane predominanta, pe parcursul intregii experiente grecesti, intre democrasie si libertate (eleutheria).
Democratia antica a fost conceputa intr-o relatie intrinseca, simbiotica cu polis-ul. Polis-ul grecesc nu a fost un oras-stat, a fost o comunitate citadina, o koinonia. Politeia inseamna cetatenie si structura (forma) a polis-ului.
,,Statul" este un termen care provine din latinescul status, care inseamna o situatie, conditie, o stare de fapt. Machiavelli a fost primul care a numit ,,statul" ca pe o entitate impersonala si a recurs la denotatiile politice moderne ale termenului. Formele politice mai erau inca denumite cu termenul generic de regnum sau civitas. Hobbes a preferat termenul ,,commonwealth", nici Bodin nu a utilizat termenul de ,,stat", transformand imperium-ul medieval in ,,suveranitate".
Termenul societate provine din latinscul socius, care inseamna ,,insotitor, asociat". Atunci daca societatea ,,asociaza" oamenii, statul se ,,bazeaza" pe acestia.
Democratia anticilor se caracterizeaza prin faptul ca era lipsita de stat, se diferentiazade democrasia moderna nu consta doar in dimensiunea geografica si demografica ce solicita solutii diferite, ci tocmai in finalitatile si valorile fundamentale.
A afirma ca democratia antica a fost echivalentul polis-ului e similar cu a afirma ca era o ,,democratie directa". Toate democratiile noastre sunt indirecte, asadar sunt democratii reprezentative in care guvernarea se face prin reprezentare, nu personal. In ciuda promiscuitatii conditiei umane, democratia antica a fost cea mai buna aproximare a democratiei in sens literal, unde guvernantii si guvernatii se aflau intr-o relatie directa. Democratia directa permite participarea continua a persoanelor in exercitarea directa a puterii, in timp ce democratia indirecta presupune un sistem de limitare si de control al puterii.
Aristotel, observator realist si martor al evenimentelor care au condus la prabusirea libertatilor antice, a plasat democratia in clasa formelor corupte de politeia. In timp ce Pericle, a numit democratia ,,guvernarea celor multi", Aristotel a numit democratia ,,guvernarea saracilor". Demos-ul lui Aristotel nu ii include pe toti ci o sectiune a intregului: stratul social al saracilor. Aristotel a ajuns la aceasta afirmatie spunand ca, in cazul in care majoritatea ar fi instarita, s-ar ajunge la oligarhie, in timp ce guvernarea celor saraci, chiar si a unei minoritati ar fi o democratie.
In secolul al IV i.H ruptura produsa in interiorul polis-ului devenise extrema. Fie bogatii conduceau dupa propriile interese, fie saracii conduceau dupa cum credeau ei. Autoguvernarea adevarata, cum o practicau grecii, necesita un total devotament a cetateanului in slujba interesului public. Semnifica o viata intreaga dedicata actului guvernarii: ,,Cetateanul... s-a oferit pe de-a-ntregul statului; si-a dat sangele in razboaie; timpul sau in vreme de pace; el nu avea dreptul sa lase deoparte interesele publice pentru a se ocupa de problemele prorii... dimpotriva, trebuia sa le neglijeze pentru a lucra intru bunul mers al cetatii". Se ajunsese la un dezechilibru profund, hipertrofierea politica a generat atrofierea economica; cu cat democratia era mai perfecta, cu atat cetatenii deveneau mai saraci.Se crea un cerc vicios al cautarii unor solutii politice pentru necesitatile economice. Se impunea confiscarea bunurilor pentru a se putea face fata productiei insuficiente de bunuri.

Fisiere in arhiva (1):

 Democratia Antica si Moderna.docx