Decrețeii

Dar ce sunt "decreteii"?

Decreteii sunt copii nascuti ca urmare a celebrului Decret 770. Acesta prevedea, in esenta, ca o femeie are dreptul de a face avort doar daca are peste 45 de ani si patru copii in intretinere si interzicea orice forma de contraceptie.

Prima interzicere a avorturilor in Romania dateaza din 1948, pentru ca in 1957 ele sa se legalizeze, iar in 1966 sa fie interzise din nou. Abrogarea interzicerii avea sa se faca in decembrie 1989, fiind una din principalele masuri luate la cererea oamenilor iesiti in strada. Decretul din 1966 a fost modificat de-a lungul anilor, in 1972 scazand la 40 de ani varsta femeilor care puteau face avort, in 1984, varsta crescand la 42 de ani, iar in 1985 ridicandu-se la 45 de ani. Tot in 1985 a fost interzisa si comercializarea, in farmacii, a contraceptivelor. Imediat, din farmacii au disparut orice produse anticonceptionale, spitalele au intrat sub supravegherea politiei si procuraturii, si cea mai degradanta politica demografica a intervenit in viata intima a romanilor, in echilibrul familiilor, in colectivele de munca, in spitale, in tot. In 1977 a fost inventata si taxa pe burlacie, adica "contributia angajatilor care nu au copii, iar in 1985 a fost majorata, ajungand la 10% din salariu. Taxa era platita indiferent daca persoana era casatorita sau nu

De ce dorea insa regimul comunist copii multi?

O explicatie ar consta in ideea comunistilor ca mai multi oameni inseamna mai multi lucratori in economie, deci o economie infloritoare. Alta ar fi ca Nicolae Ceausescu dorea o crestere demografica mare, crezand astfel ca Romania va deveni o tara mai puternica. Date fiind obiectivele pro-nataliste ale guvernului, era de asteptat ca stimulentele constand in alocatii financiare sa creasca pe masura aparitiei copiilor. "Stimulentul" nasterii si cresterii unui copil era de aproximativ 10% din venitul lunar/copil. Costul vietii pentru fiecare familie era diferit, la fel si diferentele de fertilitate intre familiile din mediul urban si cele din mediul rural. Statisticile indica faptul ca intelectualii tindeau sa aiba un singur copil, in timp ce segmentele cele mai sarace ale societatii romanesti aveau tendinta sa intemeieze familii numeroase (rromii, taranii si muncitorii din sate aveau adesea patru pana la sase copii). In octombrie 1966 aparea Decretul 770, prin care avorturile erau interzise. Existau si o serie de exceptii, insa, pentru a putea deveni o astfel de exceptie, trebuia sa primesti multe aprobari. O femeie putea avorta legal, in spital si cu ajutorul medicilor, daca avea peste 45 de ani, nascuse deja patru copii, sarcina era urmarea unui viol sau incest ori daca sarcina punea in pericol viata femeii, daca unul dintre parinti suferea de o boala transmisibila grava. Si nu era simplu sa fii diagnosticata cu o boala, deoarece femeile erau controlate ginecologic periodic, la locul de munca. Umilinta controalelor ginecologice periodice la cabinetele medicale de intreprindere, brutal de evident concepute pentru a ,,vana" orice noua sarcina nedeclarata, a chinuit ani in sir milioane de femei.

Obligatia legala a romancelor de a naste pana la 45 de ani, de a naste cel putin patru copii, de a naste chiar daca nu erau pregatite nici ele, nici partenerii lor, material si psihologic, a schimonosit durabil modul de viata in familii, relatiile femeie - barbat, relatia mama-copil, relatia pacienta-medic. Neincrederea profunda in medicul ginecolog, pe care a sadit-o blestematul decret in sufletul