Dacia

Formatiunea social-economica daco-geta era cea de tipul obstei satesti, a proprietatii colective a pamanturilor. Dar alaturi de proprietatea comuna funciara exista si proprietatea privata a comatiilor, precum si proprietatea privata a regelui, a nobililor si a preotilor. Teoretic, pamantul apartinea monarhului. Comatilor le ramanea tripla obligatie fata de stat: platirea darilor, participarea la lucrarile publice si satisfacerea obligatiilor militare.

La prea putinele date transmise de autorii antici cu privire la economia daco-getilor se adauga marturia istoricului got Iordanes (secVI) care in istoria si originea getilor, folosind si lucrarea contemporanului sa Cassiodor, scrie ca: Getii au fost totdeauna superiori aproape tuturor barbarilor si aproape egali cu grecii, si dupa cum relateaza Dio (40-112), acesta a compus istoria si analele lor in lb. greaca. Oricum, textele sporadice ale autorilor antici si descoperirile arheologice conduc la concluzia ca, sub raportul dezvltarii economice si sociale, civilizatia daco-getilor era mult mai inaintata decat cea, de pilda, a germanilor. Asemenea celorlalte ramuri tracice si daco getii erau mari producatori de cereale: orz, secara, linte, bob si mai multe varietati de grau. Foloseau plugul cu brazdarul de fier si cutit de fier inca din sec III i. en. Inventarul uneltelor agricole de fier insuma la aceasta data coase lungi de tip celtic, seceri, sape, sapaligi, cosoare pentru taiatul vitei de vie, tarnacoape, securi, greble cu sase colti, samd.

Daco-getii cultivau intensiv si vita de vie. Practicau tot atat de intens albinaritul si bineinteles pescuitul. Cresteau vite cornute, mici si mari, iar rasa de cai foarte iuti a getilor era renumita. Dacia era vestita si prin bogatiile ei naturale. Lemnul padurilor transilvane era foarte cautat de greci pentru constructia corabiilor. Din timpuri vechi, dacii foloseau pacura- dar numai cea gasita la suprafata (caci dovezi privind extractia pacurii nu avem decat din epoca romana). Cu sare gema mult folosita atat pentru conservarea carnii si a pestelui, cat si pentru argasitul pieilor- daco-getii faceau un comert intens, mai ales cu grecii. Pamantul Daciei era foarte bogat in minereuri. Mesterii daco-geti lucrau fierul si arama, argintul si aurul. Reducand minereul de cupru la o temperatura de 1. 085 C si amestecandu-l cu cositor obtineau bronzul din care faceau felurite unelte si podoabe. Exploatau aurul nu numai din aflorismente (locuri unde, prin eroziune, roca aurifera apare la suprafata), ci si din nisipul aurifer al raurilor de munte. O mare dezvoltare luase prelucrarea fierului; metalurgia fierului a inceput pe teritoriul Romaniei conform lui H. Daicoviciu catre anul 800 i. en. In timpul lui Decebal, se pare ca la Sarmizegetusa si in imprejurimi existau cele mai mari ateliere de metalurgie din intreaga Europa, ramasa in afara Imperiului Roman. In aceste ateliere se confectionau ustensile: nicovale masive, ciocane de diferite forme si ...