Cultura Gumelnița

Motivația temei

În această lucrare voi expune generalități despre istoricul cercetărilor în spațiul românesc a culturii Gumelnița, originea, aria de răspândire, așezări și locuințe, evoluția, unelte, ceramică plastică și podoabe, rit și ritual funerar, ocupații și sfârșitul culturii Gumelnița. Motivul alegerii acestei lucrări este acela că am vrut să-mi însușesc bazele acestui subiect și în urma acestei lucrări cititorii să rămână cu ideile principale despre ceea ce însemnă cultura Gumelnița.

Scurt istoric al cercetărilor

Denumirea de ,,Gumelnița” provine de la sit-ul eponim aflat la cinci kilometrii de Oltenița pe o terasă a Dunării o așezare de tip tell. Sit-ul eponim al acestei culturi a fost menționat pentru prima dată de creatorul școlii arheologice românești Vasile Pârvan în anul 1922. În anul 1924 Vladimir Dumitrescu pune la dispoziția preistoricilor prima colecție de materiale specifice (ceramică, plastică, utilaj litic și de os etc.) unele adunate chiar din așezarea eponimă, așezare care va fi cercetată sistematic începând cu anul 1925. Totuși cercetările în spațiul românesc și primele descoperiri încep cu mult mai devreme. Undeva la finele secolul XIX în anul 1895, Pamfil Polonic este delegat de către Grigore Tocilescu să realizeze cercetări de suprafață în Dobrogea. Teoretic, Pamfil Polonic a plecat pentru a realiza cercetări pe așezări antice însă acesta descoperă în nordul Dunării la 4 km., de satul Luncavița județul Tulcea o așezare de tip tell numită de acesta „cetatea preistorică” a numit-o astfel deoarece în acea perioadă încă nu erau identificate culturile neolitice notându-le simplu ,,preistorice”. Cercetările lui Pamfil Polonic de-a lungul Dunării au durat aproximativ trei ani. Acesta a mai scos la lumină o altă așezare ,,preistorică” la Ghindărești. În anii 1898 -1899, Pamfil Polonic a descoperit la Cernavoda, spune el, în ,,mijlocul cetății un idol preistoric”. Evident că descoperirea aparține perioadei neolitice. Înaintea primului război mondial așa cum am observat, culturile neolitice încă nu erau definite și conturate. În timpul primului război mondial dar și după, cercetările au fost preluate de arheologii germani care veniseră în România pentru săpături. În perioada interbelică sau făcut următoarele descoperiri: Carl Schushhardt a descoperit la Cernavoda două straturi cu materiale neolitice unul inferior cu ceramică neagră și altul superior cu ceramică arsă la roșu. Aici observăm că se descoperă deja ceramica culturii Gumelnița, acesta este neagră, arsă la roșu rareori la roșu-cărămiziu. Însă referitor la cele două straturi Ion Nestor explică faptul că stratul superior cu ceramică arsă la roșu ar fi fost din cauza unui incendiu puternic. Ion Nestor recunoaște aspectul puțin deosebit al culturii menționând că este vorba de o variantă a civilizației Gumelnița și modifică datarea materialelor Gumelnițene atribuind-o fazei A și nu B așa cum făcuse Carl Schushhardt. Un alt cercetător Vladimir Dumitrescu în colaborare cu Dorin Popescu descoperă tell-ul de la Atmageaua Tătărească. Radu Vulpe face referiri într-o sinteză de istorie veche a Dobrogei la Neolitic unde pe lângă cele doua descoperiri Gumelnițene de la Cernavoda și Atmageaua Tătărească menționează și alte șase așezări neolitice care conțin depuneri de materiale neolitice a culturii Gumelnița.

După cel de-al doilea război mondial cercetările asupra culturii Gumelnița sau dezvoltat. Cele mai importante săpături arheologice sunt cele de la Luncavița, Medgidia, Boian, Peșterile din centrul Dobrogei, Costinești, Carcaliu, Hârșova. .

Geneza, evoluția și aria de răspândire a culturii Gumelnița

Cultura Gumelnița în spațiul românesc s-a format pe fondul culturii Boian din Muntenia extinzându-se și în Dobrogea. Începutul culturii Gumelnița este un fenomen complex manifestându-se prin întrepătrunderi culturale etnice evidente și tot atât de dificil de delimitat. Un rol important în geneza culturii Gumelnița îl au triburile Boian din stânga și din dreapta Dunării creând o variantă locală cu influențe a culturii Marița din sud-estul Bulgariei. Un rol important la avut și combinația dintre cultura Boian târziu pe fondul vechii Hamangii în spațiul dintre Dunăre și Marea Neagră rezultând un aspect local al culturii Gumelnița puțin diferit de cel din Muntenia. Aspectele locale evidențiate prin formele și decorul ceramicii scoate în evidență tradiții mai vechi ale culturii Gumelnița astfel că în Dobrogea la tell-ul de la Hârșova în urma descoperirilor se consideră că ne aflăm în fața celei mai vechi faze ,, faza Hârșova” la fel și în Muntenia la Măgurele, județul Ilfov și la Tangâru, județul Giurgiu le putem considera punctele de origine a culturii Gumelnița. Conform unui principiu demonstrat de Mihai Șimon arată că această tipologie ar fi oarecum forțată deoarece, de exemplu la Hârșova Doina Galbenu spune că nu avem faza A1 și că ar fi faza A2 după încadrarea materialelor. Eu consider că faza Hârșova se încadrează într-un aspect local așadar vorbim de începutul unei variante Dobrogene a culturii Gumelnița. Ca și variantă locală nu putem vorbi decât de faza A1 pentru că în faza A2 vorbim deja de o manifestare culturală unitară. Cultura Gumelnița evoluează de-a lungul a două faze principale A și B fiecare împărțite în câte doua sub faze A1 – A2 și B1 – B2. În spațiul românesc arealul culturii Gumelnița corespunde cu cea a culturii Boian în Muntenia iar în Dobrogea pe fosta așezare a culturii Hamangia aceasta se extinde în sudul Basarabiei, spre sud ocupă jumătatea orientală a Bulgariei atât la nord cât și la sud de Balcani cunoscută fiind sub numele de Karanovo VI – Kadjadermen. Datorită extinderii culturii Gumelnița are toate elementele specifice ale culturilor anterioare evidențiate foarte bine în faza A1 sub acest aspect sa stabilit că formațiunea culturală să fie numită de către cercetătorii arheologi Gumelnița – Karanovo VI – Kadjadermen. Formarea complexului cultural Gumelnița–Karanovo VI nu ar fi fost posibilă fără etapa premergătoare a eneoliticului timpuriu Boian-Spanțov, Marica IV – Karanovo V, Poljanica IV, Sava IV, Hamangia IV.