Scurta introducere Perioada 1929-1933 reprezinta, in esenta, esecul dezastruos al tentativei si al efortului de a restabili componentele esentiale ale doctrinei liberale in economie. Criza a reinviat dificultatile aparute dupa 1918, determinand domolirea valului de idealism wilsonian de fraternitate umana si avand in vedere faptul ca resortul moral al colectivitatii a fost prea slab pentru a rezista adversitatilor si perspectivei sumbre care aparea la orizont. Concludent este faptul ca unele din manifestarile crizei au continuat si dupa incheierea perioadei, fenomen ilustrat de faptul ca in vreme ce societatile industrializate au iesit mai repede din impas, marile dificultati in agricultura nu au incetat sa afecteze in special statele slab dezvoltate din vasta regiune cuprinsa intre Marea Baltica si Marea Neagra. De asemenea, nu este exagerata afirmatia ca urmarile politice ale crizei economice mondiale au fost mai puternice si mai nefaste pentru omenire decat consecintele ei economice; criza a favorizat, pe de o parte, revizionismul manifestat intr-o forma din ce in ce mai agresiva, iar pe de alta, a pus in dificultate democratiile, care au lasat cale libera dictaturilor, dand prin aceasta o coloratura sumbra vietii internationale si cele mai negre temeri in ceea ce priveste viitorul. Dovada elocventa o constituie ascensiunea fulgeratoare a lui Hitler si a national-socialismului german, a caror forta, pana la aparitia crizei, era neglijabila. Temerile politice au impiedicat cooperarea economica, esentiala in redresarea si restaurarea increderii. Preocuparile pentru indepartarea dificultatilor materiale si financiare au distras atentia oamenilor de stat de la pericolele politice iminente si au izolat natiunile, prejudiciind speranta de securitate. Marea Depresiune, puternica criza economica dintre anii 1929-1933,a fost un fenomen mondial ce a cunoscut aspecte si grade de intensitate diferite de la tara la tara. In aceasta perioada s-au manifestat concomitent criza financiara, criza productiei si a schimburilor comerciale, criza sociala. Crahul bursier din octombrie 1929 s-a transformat intr-o lunga depresiune economica, faptul care a intunecat intreaga perioada a anilor '30 si s-a reflectat initial in prabusirea productiei, a investitiilor, a preturilor si veniturilor, ca si a comertului international, dar si prin inmultirea falimentelor si cresterea vertiginoasa a somajului. Catastrofa bursiera din 1929 a fost consecinta logica a boom-ului speculativ inceput in 1926: atrasi de perspectiva unor castiguri rapide si cu atat mai facil de obtinut cu cat se puteau cumpara actiuni pe credit (4/5 dintre acestea fiind cumparate pe credit in 1929), speculatorii s-au inmultit, ajungand sa reprezinte aproape 6% din totalul populatiei americane. Fonduri de toate provenientele (intreprinderi, banci, particulari) mai mult sau mai putin bine canalizate de societatile specializate - investments trust - si de brokeri au impins valorile bursiere la o crestere exagerata. Reteaua bancara a SUA, eterogena si dezechilibrata, in conditiile in care 1% din banci detineau peste 50% din sumele depozitate, s-a dovedit absolut incapabila sa stapaneasca aceasta situatie anormala. Intre 1926 si 1929, volumul imprumuturilor destinate speculatiilor a crescut de la 2,5 miliarde dolari la 6 miliarde, indicele valorilor bursiere crescand in aceeasi perioada de la 100 la 2161. Aceasta crestere a depasit in mod evident evolutia valorii reale a intreprinderilor, al caror capital sau cifra de afaceri nu au putut creste de doua ori in trei ani. Treptat dividendele s-au subtiat in raport cu valoarea actiunilor si aceasta scadere a ratei profitului a determinat investitorii la revanzarea actiunilor. La randul sau, guvernul american, ingrijorat de acest exces speculativ a favorizat cresterea dobanzilor pe termen scurt, acestea depasind pragul ,,psihologic" de 10%, situatie care a antrenat pierderea increderii in randul operatorilor bursieri. Miscarea de revanzare a fost astfel amorsata si a capatat rapid o alura catastrofica, culminand la 24 octombrie 1929 cand 12 milioane de actiuni au fost puse in vanzare, cursul acestora prabusindu-se insa in conditiile in care cumparatorii nu au aparut. Criza creditului, consecinta imediata a crizei bursiere a antrenat criza productiei industriale in dublu sens: pe de o parte, prin aceea ca a limitat posibilitatile de finantare si a ingreunat reluarea procesului de productie, iar pe de alta parte a diminuat consumul, larg sustinut prin credite in anii '20. Scaderea cererii solvabile a determinat sporirea dimensiunii stocurilor de marfuri si a impus reducerea sau stoparea productiei. Criza s-a declansat in SUA, de unde s-a raspandit ulterior - din 1931 - pe plan mondial prin intermediul schimburilor comerciale si financiare. Argumentele lui Milton Friedman demonstreaza ca SUA este tara de origine crizei: ,,Dovada cea mai importanta a faptului ca recesiunea s-a extins din Statele Unite in restul lumii, mai degraba decat in sens invers, consta in miscarea aurului. In 1929, Statele Unite se bazau pe etalonul-aur, in sensul ca pretul oficial al aurului (20,67 dolari pentru uncia de aur fin) fixat de guvernul american asigura vanzarea sau cumpararea la cerere. Multe alte tari se bazau pe asa-numitul standard de schimb
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
