Cosmogonia vechiului testament - geneză cronologie

1300, evreii sunt bine primiti in Egipt apoi cad ce duce la exodul conSus de catrf uZ tablelor legii pe muntele Sinai si (Exodul, Leviticul, Numeri, DeuterononJ) - aprox. 970 i.

e. n.: primul Templu din Ierusalim, construit de catre Solomon; acesta moare aprox. in anul 930, succesiunea inversunata la tron ducand la divizarea Israelului in doua regate, cel de nord (regatul lui Israel), cu capitala la Samaria, fiind cucerit in 721 i.

e. n. de catre asirieni. Regatul de sud, al lui Iuda, este condus de regi din Casa lui David; 605 i.

e. n.: regele babilonian Nabucodonosor ii infrange in lupta pe egipteni si pune stapanire pe o parte a Regatului de Sud; evreii se revolta in doua randuri (597, 587 i.

e. n.), rezultatul fiind cucerirea Ierusalimului de catre Nabucodonosor II, distrugerea Templului si deportarea masiva a evreilor instruiti (functionari, preoti, mestesugari, invatatori etc.) in Babilon (587-586 i.

e. n.): zeci de mii de oameni sunt fortati sa-si paraseasca locurile de bastina, unii dintre ei - nu multi - reusind sa se refugieze in Egipt; 539 i.

e. n.: regele persal Cyrus supune Babilonul, eliberan-du-i pe evrei; multi dintre ei se intorc in Iudeea si Galileea; aprox. 520 i.

e. n.: se construieste al doilea templu din Ierusalim, mult mai modest decat acela al lui Solomon, ratiunile fiind, prioritar, de ordin economic: exilul fortat babilonian pauperizase poporul si cele doua regiuni, care au fost nevoite sa suporte si trauma unor schimburi eterogene de populatie.

Geneza Primele fragmente din Cartea Genezei au fost elaborate, dupa toate probabilitatile, in timpul exilului babilonian, textul fiind desavarsit dupa intoarcerea din exil. in consecinta, Geneza a fost conceputa ca textul identitar al unei etnii sacrale care se defineste pe sine ca popor ales al lui Dumnezeu, ceea ce nu inseamna catusi de putin privilegii - cum in mod vulgar se mai crede, in primul rand de catre antisemiti - ci restrictii austere de comportament: poporul ales, in logica Genezei si a Exodului, e poporul care consimte sa traiasca in conformitate cu restrictiile 102 sacrale impuse de catre Yahwe. Conceptual, distinctia e marcata de catre cele doua contexte in care apare cuvantul Elohim in Torah (pt. Torah, v. Dict. enc. de iudaism, ed. cit., pp. 816-826): ca nume al lui Dumnezeu, pe de o parte, si ca Elohim Acharim (alte divinitati, idoli), pe de alta, poporului ales interzicandu-i-se venerarea sau cultul unor Elohim Acharim, dotati cu semn iconic, cu chip cioplit; interdictia apare de 20 de ori in Torah, fiind cea mai frecventa dintre toate restrictiile culturale formulate.

Exegeza a stabilit ca in elaborarea Genezei s-au ingemanat cel putin trei filoane religioase: unul nordic, elohimic, unul sudic, Yahwist, a treia influenta venind din directia imaginarului religios babilonian, asimilat cu prilejul exilului, in aceasta categorie intrand, de pilda, Gradina Edenului si asocierea nemuririi cu fibra vegetala (prin pomul vietii si al ...