Cosmogonia Chineză

Poate cea mai bine cunoscuta sub aspect iconic, amuletele alb-negru fiind omniprezente pe toate tarabele lumii, cosmogonia chineza este legata de prezenta in lume a celor doua principii: yin (feminin) si yang (masculin). Ea reia o imagine veche orientala, de provenienta indo-europeana, asupra careia vom reveni: cea a nasterii universului dintr-o matrice originara indiferentiata ovoidala, compusa dintr-un principiu senin, yang, care a zamislit cerul, si un principiu tulbure, feminin, yin, reprezentand pamantul, la mijlocul celor doua principii stand fructul hermafrodit al acestei hierogamii, omul cosmic Pan-Ku, care isi schimba identitatea sexuala de mai multe ori pe zi, dand nastere, in cele din urma, lumii, [apud V. Kernbach, Miturile esentiale, ed. cit, pp. 62-63) Crescand gigantic timp de 18. 000 de ani, cat a durat configurarea primordiala a ciclului cosmic, Pan-Ku a fortat cerul sa se indeparteze de pamant, devenind un axis mundi. Mitul relateaza apoi o cosmogonie sacrificiala, care merita sa fie citata in intregime, fiindca ascunde o carenta de structura asupra careia merita sa meditam: Pan-Ku, cel nascut inaintea tuturor, s-a preschimbat cu totul in ajunul mortii sale: respiratia lui a devenit vant si nor, glasul i s-a prefacut in tunet, ochiul sau stang s-a facut soare, ochiul sau drept s-a facut luna, sira spinarii si madularele lui au devenit patru laturi ale lumii si cei cinci munti uriasi, sangele lui s-a prefacut in fluvii, tendoanele si vinele sale au ajuns sa fie drumuri pe pamant, din carnea lui s-a alcatuit tarina de aratura de pe campuri, parul i s-a schimbat in stele, din perii de pe trup s-au facut ierburile si copacii, din dinti si din oase au rasarit aurul si pietrele, din samanta lui barbateasca si din maduva lui au iesit la iveala margaritarele si jadul, iar sudoarea i s-a prefacut in ploaie si roua. Gazele care traisera pe trupul lui, sub inraurirea vantului, s-au facut oameni. (ibid., p. 63) Avem aici o cosmogonie sacrificiala neprovocata, oarecum altruista, fiindca nu exista actant cosmic care sa-i pricinuiasca vreun rau lui Pan-Ku. Stabilind o analogie disimetrica, nu exista, aici, un Marduk care s-o hacuiasca pe Tiamat, insa nuanta din cosmogonia chineza e chiar mai subtila, fiindca sugereaza un soi de sterilitate procreativa: Pan-Ku, singuratic si bland, nu intra in hierogamie, ceea ce nu impiedica samanta lui barbateasca, in amestec cu maduva, sa devina margaritar si jad. intr-un alt fragment, paginat in cartea lui Victor Kernbach deasupra fragmentului pe care l-am citat integral, Pan-Ku se destrama la fel de spectaculos: din lacrimile sale izvorasc fluviile de pe pamant, din rasuflarea lui se iveste vantul s. a. m. d. O comparatie intre gestul sacrificial al lui Pan-Ku si opera similara a mesopotamianuTui Marduk releva insa o diferenta: daca Marduk este si un cosmocrator astrologie, faurind cu mare grija atat elementele spatiului cat si pe cele ale timpului, structurat scrupulos in 12 luni, cu faze ...