Constantin cel Mare

Numele lui Constantin cel Mare este strans legat de Imperiul Roman de Rasarit, de Constantinopol si de liberalizarea crestinismului, recunoscut de el ca religie de stat. Fonsator al Imperiului de Rasarit, al Constantinopolului si parinte al crestinismului, Constantin este considerat primul imparat crestin, care a deschis o noua perioada in istoria umanitatii Evul Mediu. Flavius Valerius Constantinus, viitorul Constantin cel Mare, s-a nascut intre anii 180/285 la Naissus in Dacia Medinterranea (Nish, Serbia), ca fiu al ofiterului in armata romana, Constantius I Chlorus si al Flaviei Iulia Elena femeie de conditie sociala modesta, fie din acel oras, fie dintr-un sat traco-moesic din imprejurimi. Cativa ani mai tarziu Constantius a fost chemat la curtea lui Maximianus, unde in anul 289 s-a casatorit cu Thodora, fiica vitrega a acestuia (Elena era sotie nelegitima a lui Constantius). Din acel moment sau cel mai tarziu in anul 293, cand Constantius a fost inaltat la rangul de Caesar in Occident, Constantin a fost adus la Sirmium si apoi la Nicomedia, la curtea lui Diocletian, unde a ramas mai bine de 10 ani, fapt ce a avut mare insemnatate pentru pregatirea viitorului imparat. Se presupune ca impreuna cu el se afla si mama sa, Elena.

Sub Diocletian, Constantin a indeplinit functia de tribunus primi ordinis in Asia si Palestina, iar sub Galerius a luptat impotriva sarmatilor. Dupa moartea tatalui sau a fost proclamat imperator de catre armata (25 iulie 306). S-a casatorit cu Flavia Maxima Fausta, de la care a avut doi fii: Fl. Iulius Constantinus si Fl. Iulius Constans.

Odata proclamat imparat, Constantin mostenea de la tatal sau conducerea Britanniei si Galliei, alegandu-si ca resedinta orasul Augusta Treverorum si luandu-si ca sarcina principala paza frontierii Rinului, unde a si reputat o prima si mare victorie asupra francilor. Dupa aceasta a urmat o intelegere cu Galerius, cazandu-se de acord ca tanarul Constantin sa se multumeasca numai cu titlul de Caesar, in timp ce Flavius Saverus era proclamat Augustus, adaugand la teritoriul pe care deja il stapanea si dioceza Spaniei. La 25 dec. 307, Constantin va fi recunoscut Augustus. Maxentius, care in oct. 306 se proclamase imparat in Italia, Spania si Africa, este declarat uzurpator.

In intelegerea cu Licinius, Constantin ocupa Spania in anul 310, apoi patrunde cu armata in Italia, infrange fortele mult superioare ale lui Maxentius la Turin, Verona si in batalia decisiva de la Podul Milvius de langa Roma, Maxentius isi gaseste moartea (312 d. Hr.). toate provinciile occidentale ale imperiului sunt astfel reunite sub autoritatea sa. La Roma, Constantin desfiinteaza cohortele pretoriene si initiaza o politica favorabila crestinilor.

In urma intrevederii dintre Constantin si Licinius, de la Mediolanum (feb. mar.

313), este promulgat edictul de la Milan, prin care crestinismul devine o religie egala in drepturi cu celelalte culte din stat. Casatoria surorii lui Constantin ...

Personalitati istorice - Nicolae si Aurelia Ciudin Editura "Helios", Iasi, 2000