Congresul de la Berlin 1878

Extras din referat Cum descarc?

In cele ce urmeaza, voi prezenta Congresul de la Berlin, din vara anului 1878. Voi avea in atentie contextul istoric si modul in care s-a ajuns la acest Congres, voi mentiona participanti, dar si principalele prevederi ce au rezultat in urma Congresului.
Congresul de la Berlin a reprezentat pentru marile puteri europene momentul de consfatuire pe seama unei mari crize politice internationale provocate de complicatiile din Orient. Toate puterile Europei erau interesate de Peninsula Balcanica si soarta Imperiului Otoman. Accesul la Dardanele, Marea Egee, Marea Neagra reprezentau elemente de mare importanta pentru comertul si securitatea lor. Criza internationala a fost declansata in 1875, moment in care sarbii crestini din Hertegovina, urmati la scurt timp de cei din Bosnia, s-au revoltat impotriva administratiei otomane. Acestia au mizat pe sprijinul Rusiei inca de la inceput si au reusit sa-i convinga pe etnicii muntenegreni si pe cei din Serbia sa se alature rascoalei. Acestia nu au putut fi calmati de iradelele sultanului din octombrie si decembrie 1875 care promiteau reforme favorabile pentru popoarele crestine din cadrul Imp. Otoman. Pentru calmarea spritelor, Andrassy, ministrul de externe al Austro-Ungariei a intervenit, cerand, printr-o nota, guvernului otoman sa puna in practica reformele promise. Celelalte mari puteri au fost de acord cu nota lui Andrassy, cu exceptia britanicilor, care considerau ca documentul violeaza tratatul de la Paris, ce garanta independenta si integritatea Imperiului Otoman. Astfel, otomanii vazand atitudinea britanicilor, nu vor tine cont de aceasta nota. Astfel, in 1876, Gorceakov, ministrul de externe rus, i-a cerut lui Andrassy sa se intalneasca la Berlin pentru a ajunge la o solutie care sa puna capat luptelor din Balcani. Sustinuti de Bismarck, emit Memorandum-ul de la Berlin din mai 1876, prin care cele trei puteri si-au exprimat intentia de a proteja populatiile crestine din Balcani. Acest Memorandum nu a fost acceptat de otomani, fapt ce a dus la Conferinta de la Constantinopol din decembrie 1876, o ultima incercare a marilor Puteri de a solutiona criza, insa sultanul Abdul Hamid a refuzat orice mediere. 
Pe 15 ianuarie 1877, Rusia si Austro-Ungaria au semnat o conventie secreta, care asigura neutralitatea acesteia din urma intr-un razboi ruso-otoman, in schimb, Austro-Ungaria putea ocupa cu armata Bosnia si Hertegovina.
Astfel, la inceputul lunii aprilie a anului 1877, ambasadorul rus de la Constantinopol, Ignatiev, a inaintat protocolul de la Londra din 29 martie 1877, semnat de marile puteri europene, unde era precizat ca ,,repre zentantii marilor puteri, dorind in comun pacificarea Orientului, afirma din nou nevoia ameliorarii situatiei populatiei crestine din Turcia si introducerea de reforme in Bosnia, Hertegovina si Bulgaria". Daca ,,conditiile supusilor crestini ai sultanului nu se vor ameliora de asa maniera ca sa previna repetarea complicatiilor care tulbura periodic linistea Orientului", marile puteri semnatare ale protocolului de la Londra ,,au datoria sa declare ca o astfel de stare de lucruri va fi incompatibila cu interesele lor si ale Europei in general". Acest ultim avertisment a fost respins de catre otomani, fapt ce a dus la declararea razboiului de catre rusi la 24 aprilie 1877. Rusia obtine victorii atat in Armenia, dar si in Balcani, cucerind Plevna, Vidin si orasul Adrianopol. Atat sarbii, cat si romanii declara razboi otomanilor, S-a ajuns la semnare armistitiului de la Adrianopol, la 31 ianuarie 1878, urmat de tratatul de pace de la San Stefano din 3 martie 1878, dictat de rusi otomanilor datorita victorii lor. Tratatul a provocat reactii ostile din partea Marii Britanii si Austro-Ungariei, care nu erau de acord cu prevederi ca (formarea Bulgariei Mari sub ocupatie militara rusa, care avea iesire la Marea Neagra si Marea Egee, anexarea de catre Rusia a unor mari parti din Armenia, garantarea Epirului si a Thesaliei), care le crestea rusilor influenta in Balcani si Cauzaz. Reactiile marilor puteri in urma acestui tratat nu au intarziat sa apara, atat Marea Britanie, Franta, Austria au cerut revizuirea tratatului. In cele din urma, britanicii si austro-ungarii reusesc sa convinga Rusia ca tratatul de la San Stefano sa fie revizuit in cadrul unui congres european, care urma sa aiba loc la Berlin. 
Inainte de a se deschide Congresul de la Berlin, Marea Britanie a fost foarte activa pe plan diplomatic, avand interese comerciale in zona de sud-est a continentului. Astfel, britanicii au reusit sa incheie acorduri bilaterale cu Rusia, Imperiul Otoman si Austro-Ungaria, pe care le vom aminti in cele ce urmeaza.
Marea Britanie si Rusia au incheiat la 30 mai 1878 un acord care prevedea ca frontierele Bulgariei se indepartau de Constantinopol, retragandu-se dincolo de linia defensiva a crestei Balcanilor, totodata, Marea Britanie se obliga sa nu protesteze impotriva trecerii Batumului si Karsului, din estul Imperiului Otoman, sub stapanire ruseasca.

Fisiere in arhiva (1):

 Congresul de la Berlin 1878.docx