Concilii

La primele cinci concilii ecumenice ale bisericii crestine au fost stabilite jaloanele dogmelor teoretice, valabile pana in zilele de azi. Conciliile au avut loc la Niceea (325), Constantinopol (381), Efes (431), Calcedon (451) si din nou la Constantinopol (553). Toate aceste patru localitati se gasesc in Turcia: Niceea si Calcedon nu departe de Istambul (fostul Constantinopol), Efes in partea vestica a Anatoliei.

Convocat de imparatul roman Constantin cel Mare (306-337), in scopul consolidarii imperiului roman cu ajutorul noii religii crestine, pe cale de extindere cu succes in Europa, nordul Africii si Asia Mica. In spatele convocarii celor 318 episcopi a stat lupta pentru putere intre Constantin cel Mare, autoproclamat Pontifex Maximus (episcop universal) si episcopi. Parerile imparatului Constantin cel Mare au trebuit sa fie acceptate fara impotrivire de catre toti episcopii. Pana la acea data, teza general acceptata de biserica catolica era ca Dumnezeu si Isus nu sunt fiinte identice, ci numai asemanatoare. Constantin cel Mare a obligat membrii conciliului sa accepte teza unitatii indisolubile intre Isus si Dumnezeu.

Convocat de imparatul Theodosius I (347-395) in anul 381. Theodosius I a declarat crestinismul drept religie oficiala de stat, ordonand distrugerea tuturor vechilor asezaminte de cult pagane. La acest conciliu Theodosius I a avut un cuvant greu de spus: episcopii prezenti au trebuit sa accepte introducerea notiunii de Trinitate (Sf. Treime) (identitatea de fiinta intre Dumnezeu, Isus si Sf. Spirit). Convocat la cererea co-imparatilor romani Valentianus III (425-455, imparat al partii de vest a imperiului, cu sediu la Roma) si Theodosius II (408-450, imparat al partii de est, cu resedinta la Constantinopol). La conciliul al 3-lea, desfasurat sub patronajul acestor 2 imparati, s-a pus problema in ce calitate trebuie privita Maria: drept Christotokos (Mama lui Cristos cel lumesc) sau Theotokos (Mama lui Dumnezeu, Mama Fiului lui Dumnezeu). Conciliul a hotarat recunoasterea Mariei drept Theotokos, eliberand-o de orice pacat pamantesc. In spatele deciziei a stat insa Pulcheria (sora mai mare a imparatului Theodosius II), nu reprezentantii clericali (papa sau episcopii). Formal, conciliul al 4-lea a fost convocat de imparatul bizantin Marcianus (396-457), in realitate de aceiasi Pulcheria, care, dupa moartea lui Theodosius II (450) s-a casatorit cu imparatul Marcianus. Pulcheria a dat tonul si la conciliul al 4-lea, in pofida impotrivirii fatise a multor episcopi. Conciliul a proclamat, sub presiunea Pulcheriei, dubla natura - divina si umana - a lui Isus, precum si primatul papei de la Roma (imputernicit cu managementul unic al treburilor clericale mondiale). Conciliul 5 din Constantinopol (anul 553) Convocat de imparatul bizantin Justinian I (483-565), de fapt de sotia sa Theodora (497-548), co-regenta imperiului roman de est (impreuna cu Justinian I). Unul din telurile lor, urmarite cu intransingenta, a fost ...