Combaterea Teoriei Imigrationiste

Este cunoscuta teoria formulata cu mai bine de un secol in urma, potrivit careia cucerirea unei par?i din Dacia de catre romani si apoi retragerea aureliana din anii 271 - 275 ar fi pus capat continuita?ii istorice pe teritoriul nord-dunarean, mai intii prin exterminarea totala a dacilor, iar in al doilea rind prin retragerea intregii popula?ii de la nord de Dunare la sudul batrinului fluviu, eveniment cu importante consecin?e demografice, golul de popula?ie creat in acest spa?iu geografic constituind un punct de plecare pentru negarea etnogenezei romane ti la nordul Dunarii.

A fost o vreme cand cu greu se putea combate o asemenea teorie creata pe baza unor simple afirma?ii ale unor scriitori romano-bizantini care au trait la citeva secole dupa evenimentele evocate mai sus, in lipsa de argumente temeinice (in afara celor de ordin logic). Primele decenii ale secolului al XX-lea, dar mai cu seama perioada interbelica aduceau unele marturii pentru infirmarea teoriei mai sus pomenite; ele nu erau insa suficiente pentru a o combate temeinic. A fost nevoie de mai bine de un sfert de veac de cercetari, in cea mai mare parte arheologice, folosind mijloace si metode perfec?ionate, prin care s-a facut un enorm pas inainte in cunoa terea vie?uirii romane ti pe teritoriul Romaniei in decursul primului mileniu al erei noastre, in determinarea culturii materiale si spirituale tradi?ionale a popula?iilor care au trait alaturi de aceasta in secolul al IV-lea si imediat dupa aceea, pe teritoriul carpato-danubiano-pontic. S-a demonstrat in felul acesta cu toata temeinicia continuitatea de viata in cadrul aceluia i teritoriu a popula?iei dacice si apoi daco-romane dupa 271 - 275, romanizarea acestuia, proces care a consfiintit, prin sinteza dintre cele doua mari civiliza?ii ale antichita?ii, cea romana si cea dacica, na terea noului popor: poporul roman.

Ceea ce da sentimentul stabilita?ii, statorniciei si prin aceasta al continuita?ii de vie?uire unor comunita?i umane sunt tocmai structurile economice fundamentale axate pe produc?ia propriu-zisa, ca de pilda, ocupa?iile agrare, miniere sau me te ugare ti, ale caror vestigii au fost scoase la lumina prin numeroase cercetari arheologice.

indeletnicirile agrare ale acestei popula?ii, cultura plantelor cerealiere in primul rind, atat de generos eviden?iate de numarul impresionant de mare al inventarului agricol descoperit in a ezari, evolu?ia ascendenta a tehnologiei de elaborare a uneltelor agrare (plugul trilateral la cel patrulater propriu-zis cu brazdar asimetric, cor mana si avantren); cultivarea unor specii de griu ce presupun un inceput de rota?ie simpla a culturilor, evolu?ia tehnicilor agrare in general (pina la folosirea ingra amintelor naturale- loci fimatae), comparativ cu cultivarea promotiva a cerealelor de catre popula?iile migratoare, demonstreaza cu toata taria caracterul sedentar al comunita?ilor autohtone de pe teritoriul vechii Dacii, in tot cursul epocii marilor migra?ii. Contactul ...