Cercetarea Miturilor

Cercetarea de fata isi propune sa studieze miturile vehiculate de un grup specific de curente religioase: le-am numit dualisme ale Occidentului, pentru ca timp de mai bine de un mileniu au fost tinta unei preocupari constante din partea bisericilor crestine. Siste mele gnostice, Marcion, maniheismul, paulicianismul, bogomilismul si catharismul - aceasta este in mare succesiunea cronologica a curentelor respective, succesiune care pare sa implice, in majoritatea cazurilor, o filiatie directa sau indirecta. Dar problema raporturilor de dependenta dintre dualismele Occidentului nu va fi examinata aici decit la nivelul structurilor mitologice; aspectul istoric va forma doar obiectul unei tratari cu totul marginale (cap. II). Daca astfel am justificat raporturile intretinute de aceste curente cu Occidentul, va trebui sa precizam prin ce se definesc ele ca dualiste. De aceea primul capitol al studiului este consacrat proble mei dualismului vazut drept categorie istorico-religioasa. Se atribuie uneori dualismelor Occidentului trasaturi comune: anticosmismul sau ideea ca lumea aceasta este rea, antisomatismul sau credinta ca trupul este rau, encratismul sau ascetismul mergind pina la refuzul casatoriei si al procreatiei. in cele mai multe cazuri, dualistii par a fi doceti, adica, dincolo de nenumaratele variatiuni doctrinale, par sa nu creada in realitatea patimilor si a mortii lui Isus Cristos pe cruce. in sfirsit, unele dualisme practica vegetarianismul complet sau partial. Din punct de vedere al moralei romane in primul rind, iar apoi din punct de vedere al moralei iudaice si crestine, aceste curente au fost definite ca antinomiste, ele opu-nindu-se in multe feluri ordinii (nomos) comune.

Uneori s-a incercat minimalizarea distantei care-i separa pe dualisti de Biserica si recent Simone Petrement (Le Dieu separe) a incercat sa demonstreze ca gnosticismul este o secta radical-crestina si ca impartaseste cu crestinismul primitiv o puternica opozitie fata de lume. Dar, deja in epoca primilor apologeti, Biserica se distan teaza mult de Marcion si de gnostici: le combate anticosmismul, le batjocoreste si le blestema antinomismul, se indigneaza de encratis-mul lor, aparind cauza casatoriei, anatemizeaza doctrinele docetiste si-i scoate in afara ei pe cei suspecti de dualism, precum Origen si discipolii lui.

Pe de o parte, crestinii si dualistii utilizeaza aceleasi scrieri, pe care le supun unor exegeze diferite. Gnosticii folosesc insa si mituri care n-au nici o legatura cu crestinismul: mituri pe care nu le imprumuta nici de la iudaism, nici de la religiile Iranului, ci pur si simplu de la dualism ca atare. intr-adevar, dualismul in calitate de categorie istorico-religioasa isi are propriile mituri care nu sint decit dualiste, tot asa cum mitul potopului, inainte de a fi iudaic, grec sau maya, este in primul rind mitul potopului.

Vom descoperi ca specificul gnosticismului deriva in parte din faptul ca vehiculeaza doua ...