Castelul Corvinilor

O mare parte din izoarele narative externe pentru perioada secolelor XV-XVI provin din informatile calatorilor strainii care viziteaza Tarile Romane si Transilvania. Notiunea de calator se largeste cu timpul si ii cuprinde pe toti cei care au stat cat va timp sau au trecut cu un prilej in Tarile Romane, acestia erau pelerini, calatori, soli.

Informatiile lasate de catre calatorii sunt, stiri privitoare la toate aspectele existentei poporului roman. Aceste informatii se refera la bogatile tari, felurile in care erau puse in valoare resurele locare, asupra infatisarilor oraselor, informatii asupra populatiei locale, modul in care acestia isi desfasurau viata cotidiana, a diferitelor relatii sociale, a organizarii de statului .

Aceste izvoare au o valoare apreciabila pentru istoria poporului roman au fost descrise de o serie martorii oculari.

In urmatorul referat voi prezenta informatile existente cu privire la Castelul Corvinilor prezentate de catre calatorii strainii in perioada secolelor XV-XVI.

Castelul Hunedoarei, numit si Castelul Corvinilor, al Corvinestilor sau al Huniazilor, este cetatea medievala a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectura gotica din Transilvaniei.

Cetatea a fost una dintre cele mai mari si vestite proprietati ale lui Ioan de Hunedoara. Constructia a cunoscut in timpul acestuia insemnate transformari, servind atat drept punct strategic intarit, cat si drept resedinta feudala. Cu trecerea anilor, diversi stapani ai castelului i-au modificat infatisarea, imbogatintul cu turnuri, sali si camere de onoare .

Prima mentiune documetara a asezarii de la Hunedoara dateaza din anul 1278, in legatura cu lista de decima papala, Hunedoara fiind mentionata printre cele mai importante asezari din arhidiaconatul de Hunedoara, alaturi de Deva, Hateg sau Santamaria-Orlea .

Unul dintre cele mai importate documente referitoare la Castelul de la Hunedoara este actul de donatie din 18 octombrie 1409, prin care regele Sigismund de Luxemburg (1384-1437), doneaza posesiunea regala Hunedoara (lat. possessionem nostram regalem Hwnyadwar) lui Voicu si familiei sale, aici fiind mentionat si numele lui Ioan, ca si find al lui Voicu. Actul donatie ajunge la sfarsitul secolului XVIII la Buda in cadrul celebrei Arhivum Camerae .