Capitalism - Aparitie, Evolutie, Controverse

CAPITALISM – APARITIE, EVOLUTIE, CONTRADICTII

Produs istoric al unei dezvoltari indelungate si contradictorii, economia lumii contemporane constituie un domeniu fascinant pentru cercetarea stiintifica. Prin diversitatea si complexitatea sa, prin extraordinara tesatura a intereselor implicate, economia contemporana capteaza, inevitabil, atentia oricui isi propune sa patrunda si a inteleaga legile miscarii si devenirii vietii economice, structura si contradictiile ei, tendintele si perspectivele acesteia.

Aparuta din natura, societatea omeneasca se dezvolta intr-o permanenta interactiune cu aceasta. Viata sociala nu este insa o simpla prelungire a naturii, ci marcheaza trecerea la o alta forma de existenta a materiei – forma sociala -, a carei trasatura definitorie este prezenta omului ca fiinta constienta si activa. Subiect si obiect al vietii sociale, omul este atat parte a naturii, cat si a societatii.

Punctul de pornire, impulsul si motivatia oricarei activitati umane sunt nevoile sau trebuintele. Ca cerinte obiective ale existentei umane, nevoile reflecta raporturile oamenilor cu mediul natural si cel social si il determina sa actioneze asupra lumii exterioare pentru a crea bunurile si serviciile necesare intretinerii vietii lor.

Abordarea stiintifica a sistemelor economice contemporane presupune, in mod necesar, studierea si cunoasterea contradictiilor economice, prin interemediul carora se realizeaza miscarea lor.

Fenomenele si procesele dezvoltarii sistemului economic sunt patrunse de contradictii interne, inerente acestora, de lupta laturilor lor contrarii, care presupun si se exclude reciproc. Acest adevar a fot evidentiat, cu mult timp in urma, de catre fondatorii dialecticii. Heraclit, de pilda, este primul in istoria filozofiei care considera ca natura si omul se afla intr-o permanenta miscare, ca “toate se nasc din lupta”, ca izvorul miscarii il constituie dedublarea unicului in laturi contrarii.

Contradictiile din economie exprima unitatea si lupta contrariilor din fenomenele si procesele economice, din fiecare sisteme economic istoriceste determinat.

Contradictiile din economie privesc, inainte de toate, interesele economice ale oamenilor, care se nasc in procesul activitatii lor productive, constituind expresia nevoii sociale constientizate.

Studiind fenomenele si procesele economice, stiinta economica trebuie sa le patrunda esenta, sa vada dincolo de aparente lor, sa evite empirismul sa inteleaga conexiunile si interdependentele dintre ele, legile care guverneaza dezvoltarea sistemelor economice si structurile lor, fortele motrice ale dezvoltarii, agentii procesului de productie, contradictiile economice.

Caracterul istoric al stintei economice nu se rezuma doar la mecanismul trecerii de la un system economic la altul. El include, totodata, si mutatiile survenite in cadrul aceluiasi system economic in procesul trecerii de la o etapa la alta, in ce priveste miscarea si dezvoltarea sa.

Stiinta economica s-a nascut in cadrul filozofiei. Initial, teoriile si ideile economice nu se diferentiau de cele filozofice. Treptat, cunosterea stiintifica economica s-a separate de filozofie, s-a individualizat si constituit intr-o stinta de sine statatoare, cu obiect propriu si metoda de cercetare adecvat, sub denumirea de economie politica.

Nascuta odata cu maturizarea capitalismului, economia politica s-a afirmat ca stiinta economica atotcuprinzatoare abia la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea cu si prin clasicii economiei politice burgheze: Adam Smith si David Ricardo, care cercetand structura economica a soceitatii burgheze in ascensiune au pus bazele stiintifice ale dezvoltarii ulterioare a stiintei economice.

Economia capitalista a fost analizata stiintific, pana la un punct, de clasicii economiei politice burgheze, indeosebi, de Adam Smith si David Ricardo, ca si de socialistii utopisti Saint Simon, Charles Fourier si Robert Owen.

Generalizand theoretic relatiile de productie capitaliste, fondatorii socialismului stiintific au creat sistemul notional al economiei politice a capitalismului, ca principala componenta a unui nou compartiment al stiintei – stiintele sociale.

Capitalismul contemporan reprezinta rezultatul legic al evolutiei istorice a oranduirii capitaliste; el este expresia manifestarii concrete a trasaturilor generale ale acestei formatiuni social – economice in conditiile specifice ale perioadei postbelice.

Aparitia capitalismului a avut loc in perioade diferite si s-a extins intr-o indelungata epoca. In tarile Europei occidentale, acest process a inceput in secolele XIV – XV, in America in secolele XVII – XVIII, iar in alte tari ale lumii, chiar in secolul al XIX-lea. Procesul respective s-a caracterizat prin trsnformari produnde in toate subsistemele societatii: modul de productie; structura sociala; organizarea de stat; conceptiile economice, politice, filozofice; relatiile interstatale s.a. dezvoltarea forteleor de productie, cresterea productiei agricole si mestesugaresti, adancirea diviziunii sociale a muncii, largirea productiei de marfuri si intensificarea legaturilor economice dintre diversele regiuni ale tarii au dus la lichidarea faramitarii feudale si la formarea pietei nationale.

Economia naturala se transforma treptat in economie de schimb si apoi, in economie capitalista, process care s-a desfasurat pe baza actiunii legii valorii. Atrasi in economia de schimb, micii producatori mestesugari si agricoli s-au diferentiat in capitalisti si salariati.

S-au creat, astfel, premisele necesare dezvoltarii relatiilor de productie capitaliste:

a) Existenta unei mase de oameni liberi ca persoane (juridic), dar lipsiti de mijloace de productie si nevoiti sa-si vanda forta de munca pentru a-si asigura existenta – clasa proletarilor;

b) Acumularea unor mari sume de bani in mainile unui numar restrans de personae – clasa burgheza – care le foloseste pentru cumpararea de mijloace de productie si forta de munca in vederea obtinerii de plusvaloare.

In noile conditii, micii producatori – mestesugarii si taranii cu gospodarie individuala – nu au mai fost in stare sa satisfaca cererea crescanda de marfuri; au aparut, astfel, atat necesitatea, cat si posibilitatea trecerii masive de la mica productie de marfuri la marea productie capitalista, bazata pe exploatarea muncii salariale. In cadrul acestui process, s-au format pietele nationale din tarile capitaliste dezvoltate, s-a statornicit o diviziune internationala a muncii, ca temelie a schimburilor sistematice dintre tari, au fost atrase in circuitul economic mondial toate zonele globului, aparand economia mondiala dominat de interesele capitaliste.