Bipolaritatea și Perioada de După Războiul Rece

Bipolaritatea

şi perioada de După Războiul Rece

Bipolaritatea – este considerată deseori ca fiind cea mai stabilă configuraţie a sistemului internaţional, implicând existenţa a două mari puteri oponente ce domină fiecare o anumită parte a sistemului; se pot raporta ideologic şi militar una la cealaltă, ajungându-se la o cursă a înarmărilor; situaţia bipolară tipică este cea a Războiului Rece cu Statele Unite ale Americii şi Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice ca singure puteri mondiale.

Bipolaritatea este termenul care caracterizează cel mai bine perioada Războiului Rece. Configuraţia sistemului internaţional în timpul Războiului Rece se distinge ca principala particularitate a acestuia, lumea este bipolară, iar politica internaţională este monopolizată aproape în întregime de cele două superputeri. Termenul de superputere se aplică acestor două state, pentru a surprinde capacităţile militare, tehnologice, economice, politice de care ele dispun. Deşi la sfârşitul celui de-al doilea război mondial au existat trei puteri învingătoare (SUA, Marea Britanie şi URSS), doar două controlau într-o manieră covârşitoare capacităţile economice, politice şi militare ale momentului. Factorii ce au alimentat tensiunea crescândă dintre cele două superputeri şi au dus la declanşarea Războiului Rece sunt de mai multe tipuri.

Un prim factor ar putea fi fundamentalul caracter ideologic al confruntării “paşnice” dintre cei doi poli care, fiecare în parte, adoptă ideologii incompatibile în esenţă. Într-adevăr, între SUA si URSS a existat o alianţă în timpul celui de-al doilea război mondial, însă acesta este un lucru complet nefiresc , deoarece sistemele politice, economice ale celor două ţări sunt complet diferite şi incompatibile. În plus, această alianţă nici nu a pretins vreodată să aibă mai mult decât interesul punctual şi izolat de a împiedica hegemonia Germaniei în Europa şi a Japoniei în Asia şi Pacific.

Un alt factor este confruntarea directă a celor două puteri expansioniste, în lupta pentru hegemonie asupra sistemului.

De asemenea, existenţa în sistem a unei puteri revoluţionare, şi anume: URSS. Aceasta este profund antisistem, contestă întregul sistem internaţional, începând chiar cu bazele acestuia şi terminând cu modul în care este construită puterea în toate celelalte state şi modul în care ea este distribuită la nivel internaţional.

În al doilea rând, caracteristica esenţială a Războiului Rece constă tocmai în faptul că el nu a fost un conflict armat, deschis, în sensul tradiţional al conceptului. Războiul Rece a constat mai curând într-o extinsă cursă a înarmărilor pe fundalul unor incompatibilităţi ideologice ireconciliabile între doi actori angrenaţi într-o luptă “paşnică” pentru putere în sistemul internaţional. Confruntări directe între trupele americane şi cele sovietice nu au existat pe teritoriul nici unuia dintre cele două state. Ceea ce nu înseamnă că nu au existat confruntări între ele. Dimpotrivă, confruntări între SUA şi URSS au existat, însă, de obicei, într-o manieră indirectă, prin intermediul şi pe teritoriul unei terţi de la periferia sitemului internaţional (exemplu: războiul din Vietnam).

Europa, divizată în două blocuri- unul protejat de Statele Unite, celălalt de Uniunea Sovietică- constituie inima sistemului bipolar. Sistemul internaţional devenit bipolar, s-a întors la tradiţionala balanţă de putere, în maniera sa simplă, cu doar două talere. Echilibrul puterii nu a fost unul constant şi egal între cele două părţi ale balanţei pe tot parcursul Războiului Rece. Pentru o perioadă relativ scurtă de timp, SUA şi-au asigurat un avantaj comparativ faţă de URSS , prin dezvoltarea încă din timpul celui de-al doilea război mondial a armei nucleare. Acest avantaj este contrabalansat în 1949, când URSS îşi construieşte şi ea propria armă nucleară. Însă, în urma crizei rachetelor, Statele Unite şi URSS îşi dau seama că au un interes comun fundamental: acela de a face ca alte state să nu aibă acces la puterea nucleară, de a le împiedica să dispună de acest avantaj excepţional.